Gânduri viscolite

Azi, despre Rusia "mea"

Regrete: N-am învăţat limba rusă, n-am vizitat Rusia, nu l-am ascultat live pe Ivan Rebroff, nu... Dar, chiar dacă nu înţeleg o boabă, aş asculta această limbă muzicală (mai ales cântată) ore în şir, fără să mă plictisesc. 
Orice mi-ar spune cineva, oricâte argumente mi s-ar aduce, nu mă va putea convinge nimeni că ruşii nu sunt cei mai buni în artă. În toate artele! Şi chiar dacă nu sunt cei mai buni, sunt cei mai pe sufletul meu. Dacă aş fi crezut în teoria reîncarnării, aş fi zis că mi-am petrecut cel puţin o viaţă pe-acolo. 
Oricâte păcate ar avea Rusia (inclusiv faţă de noi, românii), eu le iert pe toate, pentru frumuseţe. Frumuseţea bărbaţilor, a femeilor, a vocilor, a muzicii, a baletului, a literaturii, a filmului, a teatrului, a patinajului, a... 
A! A slujbelor ortodoxe. În Grecia, am participat la o slujbă (la "Sfântul Spiridon") ţinută de un mitropolit rus. Înţelegeam numai "Amin!". Şi cu toate astea, n-aş mai fi ieşit din biserică. 
Mi s-a spus de câteva ori c-aş avea un aer de rusoaică. Cineva mi-a zis chiar "prinţesă rusă picată din alt veac". Picată poate! Dar prinţesă? Una mai în mizerie, aşa... 

E drept că, dacă mi-aş fi putut alege unde să mă nasc, aş fi ales întâi Rusia. Apoi România. Apoi Grecia. Habar n-am de ce. Uite, aşa se-ntâmplă când îţi viscoleşte prin creier. 
Hai! Sunt lucruri mai importante de făcut, decât să pierdem vremea cu prostiile mele. Ce-aş fi făcut, unde m-aş fi născut... Asta-mi aduce aminte de zicala aia: "Dacă baba avea şi-un c..., era ministru de război". 
Să-l ascultăm pe Ivan Rebroff, un (fost) minunat solist de origine rusă, trăit prin Germania (nu se pune! talentul e nativ si în niciun caz nu l-a moştenit de la friţi); basso-profondo (voci extrem de rare şi tot pe la ruşi dai de ele, de regulă) cu disponibilităţi până la tenor (chestie şi mai rară!). Pe mine m-a cucerit. Cucerească-vă  şi pe Domniile Voastre!

Picturi de Andrew Atroshenko (evident, rus)