Ca orice bun creștin, m-am dus
La preot, să mă spovedesc.
Toate păcatele mi-am spus,
Ispite ce mă năpădesc.
Dar mai presus de orice rău
De care sincer mă căiesc,
I-am zis că sunt un nătărău,
C-ajuns-am să mă-ndrăgostesc.
Mă bate gând de-nsurătoare,
Că inima pe jar mi-a pus
Ilinca, ce-i o mândră floare,
Dar io-s acuma la apus.
Și nu că n-aș avea parale,
Am două case și-un Trabant,
Da’ sunt nițel adus de șale
Și port și Pampers absorbant.
Genunchii-mi scârțâie, neunși,
Tușesc de zici că sunt tractor,
Plămânii-or fi și ei străpunși...
„Ce zici, părinte, să mă-nsor?”
„Însoară-te, dacă-ți dă ghes!
Ilinca... e cam guralivă
Și a păcătuit cam des,
Dar se pricepe la colivă!”
Slobozia, 1 mai 2026
