Omul-copac
a prins rădăcini în inima mea.
Nu
l-am udat, nu l-am arătat soarelui, am încercat să-i iau aerul –
El
a crescut tot mai viguros.
Omul-copac
şi-a înfipt adânc rădăcinile neştiute.
Chiar
şi atunci când
n-am
ascultat împreună bătaia orologiului,
omul-copac
locuia în mine şi se ruga.
Îi
auzeam rădăcinile crescând.
Omul-copac
a prins rădăcini în inima mea
şi
nu-i uragan să-l poată smulge…
Slobozia, 08 ianuarie
2014
Pictură de Andrew Atroshenko
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu