Florentina Loredana Dalian

Se afișează postările cu eticheta Miss Univers. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Miss Univers. Afișați toate postările

miercuri, 26 octombrie 2022

Cărţile scriitoarei Florentina Loredana Dalian, îngemănare de candoare, sensibilitate şi umor

 Text preluat din Tribuna.ro

 

Unic pentru fiecare dintre noi este modul în care ne raportăm de-a lungul vieţii  la multitudinea clipelor trecute. Acelaşi caracter de unicitate îl are şi  felul în care facem din aceste clipe - dincolo de frumuseţea sau dramatismul lor - scări într-un parcurs menit să ne conducă înspre Dumnezeu. Creatorul le-a hărăzit unora talentul de-a surprinde cu multă acurateţe trăirile fiinţei umane şi le-a conferit harul de-a le imortaliza pe pânză sau hârtie, pe benzi audio sau video, pentru a putea face din  punctele de reper ale împlinirilor multora dintre noi bornele ce pot oricând călăuzi paşii celor ce au în faţa lor viitorul. Sesizând eleganţa unor gesturi umane ori tragismul unor situaţii, nu puţini scriitori le-au inclus în paginile ce le-au înlesnit trecerea peste pragurile reuşitelor personale şi peste pragul consacrării literare. Istoria existenţei unui scriitor se împleteşte cel mai adesea cu cea a operelor semnate, din însumarea lor răzbătând mângâieri venite dinspre suflete deschise, pline de sensibilitate, candoare şi sinceritate.
Astfel de mângăieri ne oferă, cu bonomie, seninătate şi căldură,  Florentina Loredana Dalian, inginerul chimist ce a realizat faptul că a se dedica scrisului şi culturii nu este  doar o pasiune, căreia 
i-a dat curs, ci o datorie faţă de semeni. Aşa se pot înţelege căldura şi eleganţa cu care scrie, făcând din toate creaţiile sale adevărate bijuterii, indiferent dacă semnează cronici literare, poezii, proză scurtă, proză umoristică sau romane. Doamna Florentina Loredana Dalian, realizatoarea pro bono a emisiunii săptămânale "Ostrov Cultural", de la Radio "Vocativ", are publicate nenumărate articole în ziare şi reviste culturale din întreaga ţară, dar mai ales volume care-şi vor găsi locul în paginile marii istorii a Literaturii Române atunci când peste ţară (şi lume) va sufla zefirul reîntoarcerii la o sinceră şi corectă apreciere a valorilor. Pentru că în toate textele talentul domniei-sale  se îngemănează cu o mare sensibilitate şi afecţiune pentru oameni, scriitoarea- ce locuieşte în Slobozia spre a fi acasă în orice colţ al României- dovedeşte cu fiecare carte publicată că a iubi viaţa înseamnă a iubi ceea ce ne oferă ea fiecăruia în orice moment trăit. Volumele "Hanul dintre vii", "Înainte de magnolii", "A unsprezecea poruncă", "Scrisori netrimise", "Aceeaşi lună peste sat", "Şi copiii se îndrăgostesc" etc. conduc cititorii spre o stare emoţională ce-i determină să fie gata să se implice pentru a schimba destine şi a creiona un final cât mai împlinit acţiunilor personajelor literare. Paginile pline de sensibilitate sunt o caracteristică a scriitoarei, educată din copilărie să-L iubească pe Dumnezeu şi să iubească oamenii. Din trăiri lăuntrice, în deplină concordanţă cu frumuseţea propriului suflet, doamna Dalian creează imagini cu un mare impact emoţional, unele texte fiind  însoţite de dovada unui umor de mare fineţe, certitudine a inteligenţei şi a unei bogate culturi. Iar delicateţea cu care scriitoarea tratează personajele o face aproape unică în literatura contemporană. În volumul de poezii "Ostrov", întrebându-se dacă nu cumva iubeşte mai mult decât îi este îngăduit, le mărturiseşte semenilor că le lasă gândul ca pe un semn de carte. E un îndemn la a-i deschide cărţile pentru a înţelege mai profund cât de mare este nevoia de a continua să cultivăm puritatea sufletului şi nobleţea unui înalt caracter. Generoasă, cu tact şi umor, scriitoarea Loredana Florentina Dalian ne oferă mai mereu ceva din candoarea şi sensibilitatea pe care le-a primit în dar de la Dumnezeu. Trăim timpuri în care toţi avem aşa de multă nevoie de ele!

Sibiu, 24 octombrie 2022

Tiberiu Dumitru Costăchescu

Despre autor 

marți, 5 noiembrie 2019

O umoristă, mi-s


    
    
La începutul acestui an, prin luna lui făurar, Florentina Loredana Dalian a scos la Editura Dobrogea o nouă carte de proză scurtă umoristică. Domnia sa este o scriitoarea ialomiţeană, cam slobodă la gură, aşa cum vom remarca pe parcursul acestei cronici, fiind membru cu drepturi depline a mai multor asociaţii, societăţi, cenacluri şi în CUC-ul din Constanţa. Nu vă gândiţi prea departe. CUC-ul este Clubul Umoriştilor Constănţeni. Cartea are un titlu incitant, „Miss Univers”, ce te-ar duce cu gândul şi inima în locaţii exotice pline de femei de o frumuseţe răpitoare specifice Raiului şi cu poveşti de alcov pasionale. Însă nu este aşa. Umorul din ea, în aceste condiţii de dezamăgire turistică, este de calitate. Sunt 18 proze în volum şi fiecare vine cu un aspect burlesc al vieţii reale de început de mileniu III când starletele, umorul involuntar, gagurile şi prostia se bulucesc în spaţiul public încât ai impresia că nu sunt destule posturi TV care să surprindă absurdul din cotidian. Până şi Eugène Ionesco, protagonist al teatrului de acest gen sau Urmuz, predecesorul său, ca să nu mai vorbim de Caragiale, ar fi depăşiţi de situaţia actuală din scumpa şi unica noastră patrie.
Volumul debutează cu o emoţionantă Scrisoare pentru Moş Crăciun în care Fane se plânge Moşului că l-a ocolit deşi a trecut pe la toţi, iar el s-a trezit, în loc de primă de Crăciun cu o „avansare”, adică de la şef de depozit la poarta întreprinderii, pe post de paznic, ca urmare a unor furtişaguri din depozitul pe care trebuia să-l administreze legal. Scrisoarea este plină de preţiozităţi aşa cum vom constata în toate textele din volum. Iată unele dintre ele: am rămas sidefat când l-am auzit, căpşunile sunt persiflabile, am crezut că fac hapoplexie. În Reclamaţie (1) o întâlnim pe acadeaua şi melomanelista Maricica Mintenam, o femeie „natural blondă şi artificial creaţă, domiciliată pe strada Înţelepţilor, la nr. 69 bis de trei ori…”. Domnişorica, aflată la volanul unei maşini de fiţe, face un accident de circulaţie şi, în declaraţia dată poliţiştilor, se scuză, considerându-se nevinovată, deşi a intrat pe contrasens din cauza lui Guţă, manelistul din casetofonul maşinii, scriind: „Din sens total diametral şi neregulamentar opus, a apărut în faţa ochilor mei unici un nesăbuit într-o Dacie roşie de-atâta rugină, cu care n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să se urce sub mine. Acum, să nu vă luaţi după ce spune el, cum că eu l-aş fi încălecat! eu nu fac asta, inestimabilă poliţie, că mie nu-mi place deasupra”. Aceleaşi situaţii ce frizează absurdul, logoreea şi analfabetismul unor semeni de-ai noştri se regăsesc şi în Reclamaţie (2), Onorată instanţă, Luni, la prima oră, Cent cu cent, Cum v-aţi pregătit pentru sfârşitul lumii?, Nea Ilie Ciocârlie, Dama de pică etc. Din cele necitate aş dori să mă opresc, pe moment la două texte.
Mai întâi la Titularul. Aici autoarea ne prezintă o farsă ca urmare a acţiunii unei angajate a unei bănci şi un client. Un împuternicit al unui titular de cont se prezintă la bancă, la domnişoara Zizi, pentru a închide contul titularului pe motiv de deces. Conform uzanţelor împuternicitul nu putea să facă acest demers decât în prezenţa titularului. Cum acesta decedase iar cerberul Zizi era neînduplecată, împuternicitul „l-a adus pe defunct” la bancă în coșciug şi l-a depus pe masă. Funcţionara, pe care mintea n-o dădea afară din bancă, a reacţionat aşa cum i-a cerut situaţia şi regulamentul : ţipete de groază, acţionat butonul de panică (confundat cu dotările din şliţul gardianului) şi, după o luptă cu sine, interogarea „evadatului din coșciug”. Insistenţele „evadatului” n-au avut succes şi silfida Zizi părăseşte banca pentru că s-a terminat programul. Cosciugul era însă gol, decedatul fiind îngropat de trei zile, iar încercarea omului de a intra în posesia unor bani ce i s-ar fi cuvenit a devenit o acţiune imposibilă. Adică băncile sunt mai tari ca viaţa ori moartea.
În Cugetări între patru scânduri este tratată făţărnicia şi ipocrizia semenilor. Cel aflat pe catafalcul rudimentar face aprecieri de un comic macabru asupra celor ce vin să-şi ia rămas bun de la el. Iată unul dintre gândurile defunctului realizat în mod deosebit de Florentina Loredana Dalian şi care, ele gândurile, sunt de un realism cutremurător: „Vezi, nene, ce te-am iubit noi pe tine, ce jale ne-ai lăsat în suflete…” Şi el răspunde: „Fugiţi d-aici, bă, că vă ştiu eu ce maimuţoi îmi sunteţi! Până mai ieri m-aţi fi mâncat cu tot cu pene – noroc că n-aveţi voi dinţi pentru mine – şi-acum… hai roiu'! C-aţi început să puţiţi”. Chiar şi cu nevastă-sa are de încheiat nişte socoteli:
„- Gheorghiţăăă… Gheorghiţăăă! (să nu zici «şi iar Gheorghiţă», că sar la tine!) Un'te duci tu, Gheorghiţăăă?
I-auzi , fa! Ia mai zi, că-mi place! Gheorghiţă, ai? Mie Gheorghiţă mi-a zis doar mama, când eram copil. Tu din «tâmpitu' dă Gheorghe» nu mă scoteai. Vezi, d-aia-i bine să moară omu'! şi ce mă-ntrebi un' mă duc? N-ai zis tu să mă duc? Că nu era zi să nu mă trimiţi: «Du-te, ducea-te-ai pă pustii! Că l-ai făcut om p-ăla cu cârciuma din colţ»”. După ce am citit acest text gândul m-a dus la poemul lui Lucian Blaga Gândurile unui mort, o antiteză dintre cele două lucrări. Defunctul, prin Lucian Blaga, spunea lucruri de o deosebită sensibilitate şi gingăşie: „Adesea un zgomot surd mă face să tresar./ Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele,/ sau e moartă şi ea/ de sute de mii de ani?/ Să fie paşii mici şi guralivi ai ei/ sau pe pământ e toamnă/ şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele,/ pe mormânt/ desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?”
Am lăsat pentru încheiere proza care dă titlul volumului, Miss Univers. Eroina este tot o şoferiţă ce are de-a face cu poliţia şi se află într-o mare eroare şi confuzie. Oprită în trafic pentru că nu-i funcţionau farurile, „preţioasa ridicolă”, scapă de rigorile legii pentru că, se crede ea, este o persoană deosebit de frumoasă chiar dacă costumaţia pe care o poartă n-o avantajează. Părerile de rău că nu a concurat la concursul universal de miss sunt mai puternice ca niciodată. Abia acasă şi-a dat, totuşi seama, de ce a fost iertată de poliţist. Treningul cu care era echipată avea inscripţionată sigla şi numele clubului departamental DINAMO. Să mai zică cineva că poliţiştii nu-s sensibili.
Din cele prezentate rezumativ din volum putem aprecia că Florentina Loredana Dalian este o umoristă plină de talent şi cu un ascuţit spirit de observaţie a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Întâmplări din viaţa reală sunt de un umor debordant şi molipsitor, iar cei care au timp şi posibilitatea de observare şi înţelegere i-ar depăşi pe nenea Iancu şi pe alţi corifei ai genului umoristic. Eu o felicit şi-i doresc alte texte care să ne facă viaţa un pic mai veselă. 

 Stan Brebenel, 2017

vineri, 23 noiembrie 2018

„Miss Univers” la Brăila


Despre „Miss Univers” numai de bine. Ca, de altfel, și despre festivalul de proză umoristică de la Brăila.
Mulțumesc juriului (competent, cum altfel? ) Centrului de Creație Brăila și caricaturistului Costel Pătrășcan - organizatori.
Gala de premiere a fost un regal, cu un public extrem de receptiv, în care s-au aflat mulți tineri, elevi de liceu (urmare - presupun - a campaniei de promovare a umorului realizată de Costel în liceele brăilene, fapt pentru care merită felicitări în plus).
Gala a fost moderată de Costel Pătrășcan, s-a bucurat de prezența președintelui CJ Iulian Chiriac, de creațiile umoriștilor premianți sau membri ai juriului (Gheorghe Bâlici, Ananie Gagniuc, Florin Alexandru, Nicușor Constantinescu, Valeriu Butulescu, Vasile Larco, Nicolae Bunduri, Any Drăgoianu și Florentina Loredana Dalian), iar partea muzicală a fost asigurată de trupa „Fără zahăr”.
Și, întrucât am fost „botezată” Damian, aștept oaia sau mielul :) 









sâmbătă, 3 martie 2018

Calendar ialomițean - martie 2018


Azi, 3 martie, serbăm Ziua Scriitorului. Cu acest prilej, urez La mulți ani, plini de creații inspirate scriitorilor, dar și cititorilor și oamenilor de carte/ cu carte. 
Ziua mea de naștere e tot în martie, prilej cu care Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița mi-a făcut o frumoasă surpriză: 
Expoziția lunii martie
În cadrul expoziției „Calendar ialomițean” din această lună, va fi aniversată scriitoarea Florentina Loredana Dalian, născută în București la 29 martie 1968.”  Reverență!  

Cu acest prilej, m-aș bucura să vizitați biblioteca și să alegeți o carte pentru lectură. Am auzit că literatura nu mușcă. Doar scriitorii. :)



luni, 15 ianuarie 2018

Premiul Festivalului Național de Literatură „Eminescu la Oravița”




Ziua lui Eminescu mi-a adus în dar un premiu constând în publicarea unui volum de proză. Am participat cu cartea „Miss Univers”, iar volumul ce va fi publicat poartă numele provizoriu „Cumpăna”. 

SECȚIUNEA II, PREMII PENTRU VOLUME TIPĂRITE ÎN 2017
DECIZIA JURIULUI:

Obțin dreptul de a le fi tipărit un VOLUM DE PROZĂ în cursul anului 2018,într-un tiraj de 100 de exemplare, însemnând premiul Festivalului Național de Literatură „Eminescu la Oravița”,

În intervalul februarie-aprilie 2018
Mihail SOARE, Pitești

În intervalul mai-august 2018
Angela Dina MOȚĂȚĂIANU, București

În intervalul septembrie-decembrie 2018

Florentina Loredana DALIAN, Slobozia
Maria Cristina CĂMĂRAȘ, Bistrița


JURIUL:
Ionel BOTA, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, președintele juriului
Gheorghe JURMA, istoric al culturii, membru al Uniunii Scriitorilor din România, editor
Ion Gheorghe CHIRAN, publicist, secretar al juriului
Cristina Anișoara ZAINEA, poet, membru al juriului
Dorina ENUICĂ-TIMA, poet, prozator, membru al juriului
Cristian BISTRICEANU, poet, membru al juriului
Cristian Gabriel GHINEA, publicist, membru al juriului

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Drept de autor

Drept de autor” - emisiune de Georgeta Drăghici, la Radio România Cultural​.
În seara de 17 noiembrie 2017, am fost prezentă în studioul Radio România Cultural, la emisiunea „Drept de autor” realizată de doamna Georgeta Drăghici, căreia îi mulțumesc mult.
Emisiunea va fi transmisă astăzi, 25 noiembrie a.c., începând cu ora 16:30 și poate fi ascultată și on-line.

Am făcut înregistrări (trei poezii) și pentru „Minutul de poezie”, emisiune ce se difuzează zilnic la Radio România Cultural. 
Luni, 20 noiembrie a.c., am dat un interviu telefonic pentru Radio România Constanța, transmis în direct în cadrul emisiunii realizate de doamna Steliana Bajdechi, începând cu18:30. Subiectele au fost, evident, de-ale literaturii, de-ale cărților și de-ale târgului de carte „Gaudeamus” aflat acum în plină desfășurare.
Mulțumesc, Radio România, mulțumesc, Steliana Bajdechi și Georgeta Drăghici!


„Domnişoara Nimeni” este noua carte de poezie publicată anul acesta, la editura Eikon, de Florentina Loredana Dalian.

Florentina Loredana Dalian scrie poezie, proză scurtă şi roman. Este inginer chimist şi locuieşte în oraşul Slobozia. A fost remarcată de critica literară încă de la debut, a primit premii pentru cărţile sale, încearcă să nu semene cu nimeni în ceea ce scrie.

Am invitat-o astăzi la Drept de autor să discutăm despre acest nou volum de poeme.

Georgeta Drăghici”

marți, 14 noiembrie 2017

În orașul lui Brâncuși




Festivalul de umor „Ion Cănăvoiu”, Târgu Jiu, 21-22 octombrie 2017

Jurnal de risipită (63)


Nu fusesem niciodată la Târgu Jiu. Așadar, când am primit telefonul, contrar obiceiului meu de a-mi face planuri de azi, pe mâine, și pentru că nu aveam sfârșitul de săptămână ocupat, am decis să mă duc. Și nu-mi pare rău, a meritat.
          În prima zi, sâmbătă, program de voie. M-am plimbat cu Vali Slavu și Valentin David prin frumosul parc aflat în apropierea hotelului. Am admirat Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Am făcut fotografii în decorul auriu al toamnei. Am luat chiar și lozuri, chit că obiceiul acesta nu-l mai aveam tare demult. Am făcut-o de dragul inventivității celor care le vindeau, al curajului asumat și chiar al cunoștințelor de statistică aplicată în loterie. Zice unul, adresându-mi-se: „Doamnă, pentru că sunteți atât de frumoasă (sanchi! asta o zic eu), vă fac o ofertă.” „S-auzim!”, intru în joc, doar nu era să las omul cu ochii în soare, după ce mi-a făcut un compliment. „Uitați, luați 4 lozuri și, dacă nu e niciunul câștigător, nu-mi dați niciun leu. Mi le plătiți doar dacă iese unul.” Hopa, zic! Omul joacă tare. Am ales 4 lozuri, am dat câte unul companionilor mei și am desfăcut eu două. Ambele necâștigătoare. Al lui Vali - la fel, însă Valentin a fost fericitul câștigător al fabuloasei sume de 5 lei. Drept pentru care eu am plătit 10 lei, el a mai luat 2 lozuri, ambele perdante. Bravo, mă lo(a)z(ă), știi să-ți vinzi marfa!
          În timp ce ne amuzam de mama focului pe seama întâmplării, un alt lozar (sau cum să-i zic?) i se adresează lui Vali, cu exact aceeași formulă: „Doamnă, pentru că sunteți atât de frumoasă, vă fac o ofertă...” Același text. Noi: „Ha, ha, ha!”. Trage Vali lozurile, ne livrează câte unul, statistica se aplică din nou: unul din patru, tot cinci lei. Aceeași poveste, alte două. Necâștigătoare. Valentin, să nu se lase mai prejos, a „dat și el un rând”, chit că nu-l făcuse nimeni „frumoasă doamnă”. Ne-am recuperat banii mai târziu, când la o masă, însingurat, stătea Cornel Udrea, membru al juriului, care ne-a „cinstit” cu ce a vrut fiecare. Așa-i în umor, membrii juriului îi cinstesc pe câștigători, și nu invers. În loc să fi sărit care mai de care să-l „ungem”, să ne țină minte și altă dată, să ne mai premieze, noi n-am avut nicio sfială să-i bem pensia omului. Ăștia-s umoriștii, domnule, toate le fac pe dos. Cât despre loterie... fraților, noi ne-am amuzat, bașca ne permitea și buzunarul, că doar eram premianți, dar voi să nu faceți ca noi! Uitați de loterie! O prietenă care a lucrat în trecut la Loto îmi spunea că primul lucru pe care îl învață când se angajează acolo este cum să se abțină de la a juca. Asta spune ceva, da? Nu intrăm în amănunte, că dăm în tragedie. Ori noi vrem să zicem de umor.
          Seara, după cină, însoțită de câțiva domni puși la costum și la cravată, am mers la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, unde am asistat la premiera oficială a piesei „Bigamul II”, de Ray Cooney (în românește de Marian Popescu), în regia artistică a lui Cristian Ioan. O comedie spumoasă, excelent pusă în scenă și interpretată, fără poante ieftine cum am văzut că se obișnuiește în ultima vreme, din păcate și la case mai mari (zic de unele teatre bucureștene). Seara s-a încheiat într-o atmosferă cordială, la un pahar de șampanie în foaierul teatrului, în compania scriitorilor George Corbu, Nicolae Dragoș, Nicolae Dincă (regizor, actor și scriitor), George Drăghescu (scriitor și actor la teatrul din Târgu Jiu) și a altora.
          A doua zi, duminică, ne-am deplasat, împreună cu organizatorii, la Căminul Cultural din Bâltișoara, locul de baștină al celui omagiat, unde s-a făcut premierea, a avut loc recitalul premianților și a fost prezentat un program artistic de către copii foarte talentați din localitate. După ce, mai întâi, fusesem întâmpinați, conform tradiției, cu nuci, porumb și castane fierte. Ar fi meritat și numai drumul Târgu Jiu - Bâltișoara, pentru frumusețea de nedescris în cuvinte a peisajului.
          Am primit cărți, albume și reviste, cu care mi-am bucurat sufletul la întoarcere spre casă și nu numai. Mulțumesc juriului și organizatorilor pentru două zile de toamnă frumoasă în orașul lui Brâncuși!
         
(Textul acesta ar fi putut și ar fi trebuit să fie mai frumos. Dar, pentru că l-am scris la un interval cam mare de timp față de momentul întâmplării, am luat cam multă distanță și alte evenimente s-au interferat, ocupându-mi mintea. Și rog a nu se confunda cu cronica de festival, aia-i altceva, are niște rigori. De aceea, la mine se și cheamă „Jurnal”. Mă scuz, așadar, mă acuz!) :)
         
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 14 noiembrie 2017











luni, 23 octombrie 2017

„Miss Univers” la Târgu Jiu

„Miss Univers” a obținut un onorant premiu la Festivalul Național de Umor „Ion Cănăvoiu” (Târgu Jiu). Mulțumesc, cu reverență, juriului și organizatorilor! Deocamdată atât pot să spun, după oboseala drumului. Sper să revin cu impresii. Le mai țin pentru mine o vreme, până ce vor năvăli înspre lume.


joi, 28 septembrie 2017

Salonul Anual de Carte Ialomița, 2017

Program 

 



Luni, 2 octombrie 2017, ora 12, va avea loc deschiderea Salonului Anual de Carte organizat de Biblioteca Județeană Ialomița. Voi fi invitată, alături de alți scriitori ialomițeni, conform programului de mai jos, prima și ultima zi a manifestării fiind dedicate condeierilor din Ialomița. De asemenea, vineri 27 octombrie a.c., voi fi prezentă la Biblioteca Munteni-Buzău, în calitate de invitat, la lansarea Albumului-Monografie al comunei. Vă invit să fiți prezenți, atât luni, 02 octombrie a.c., vineri, 27 octombrie a.c, cât și la celelalte acțiuni din cadrul salonului. Mulțumiri pentru invitație doamnei Elena Balog și felicitări întregului colectiv pentru organizare! 

marți, 13 iunie 2017

Pe urmele lui Caragiale

Cronică de Ion Roșioru la cartea „Miss Univers”




Florentina Loredana Dalian e una dinntre cele mai active şi mai plăcute scriitoare din „Gruparea de la Helis”, membră a „Societăţii de haiku din Constanţa”, a Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu” din acelaşi oraş, ca şi a Clubului Umoriştilor Constănţeni (CUC). Este laureată a numeroase concursuri şi festivaluri de literatură din întreaga ţară, doar simpla enumerare a acestor premii şi distincţii necesitând o întreagă pagină. Recenta ei apariţie editorială, Miss Univers, o culegere de proză umoristică (Editura Dobrogea, Constanţa, 2017), se adaugă întregitor altor cărţi de proză precum: Aceeaşi lună peste sat, Scrisori netrimise şi Înainte de magnolii, despre care, la vremea respectivă, am scris cu entuziasm şi cu reală plăcere participativă.

       Prefaţatorul cărţii de faţă, renumitul şi inconfundabilul umorist George Corbu, notează, printre altele: „Umoristă prin vocaţie şi prestaţie literară, afirmându-şi de timpuriu propensiunea pentru gen, autorea se aliniază, pe merit, creatorilor cu un statut consolidat de care se bucură îndeobşte doar scriitorii de profesie recrutaţi din rândul bărbaţilor. Şi în alte compartimente ale umorului femeile şi-au făcut simţită prezenţa (epigramă, cronică rimată, aforistică), stabilind astfel o relaţie de colaborare confraternă cu „recrutaţii într-ale scrisului”. Este de dorit ca acest lucru să se întâmple şi în proză, nu atât în virtutea egalităţii de şanse, cât ca probă a talentului care nu cunoaşte niciun fel de discriminare” (pp.5-6).

       Procedeul literar favorit al autoarei este cel cunoscut sub numele de coq-à-l’âne, prin care se înţelege o epistolă satirică şi burlescă a cărei invenţie i se datorează lui Marot şi care constă într-o suită (înşiruire) de cuvinte voluntar incoerente ca rod, chipurile, al unei fantezii dereglate. La noi, procedeul a fost exploatat în chip strălucit de inegalabilul Ion Luca Caragiale. Prima dintre cele optusprezece microcomedii ale cărţii se intitulează chiar Scrisoare către Moş Crăciun, expeditorului ei, Fane, un om ce se declară lipsit de noroc, plăcându-i să mai ciordească din depozitul al cărui şef este şi călăuzindu-se după principiul că decât să plătească după alţii e de preferat să plătească după el însuşi. Individul e retrogradat în funcţie şi ajunge portar la aceeaşi întreprindere unde face tot felul de boacăne cum ar fi aceea că-l ameninţă pe un francez ce urma să devină viitorul patron. Nici în străinătate n-a dus-o mai bine pentru că nu se descurcă deloc în nicio limbă. Poceşte cuvintele învăţate după ureche şi e mereu nemulţumit şi umilit de soartă, având mereu de reproşat câte ceva, chiar şi lui Moş Crăciun, căruia îi solicită „vreun job mai acătării, ce bradu’ meu!” (p.16). Pe aceeaşi linie savuroasă se situează şi Maricica Mintenam din Reclamaţie (I), o moldoveancă de moravuri dubioase, convinsă că va reuşi în viaţă pe ochi frumoşi şi nuri generoşi. O caracterizează spoiala de cultură, lipsa crasă de logică, sintaxa precară şi vocabularul preţios care frizează necontenit ridicolul, aberaţia şi ilogicul. Ea declară nesiluită de nimeni, în anul cursiv, că se întorcea în maşina ei cumpărată în linsing, când un individ, Guţă, folosind un limbaj grosier, i-a adresat vorbe ofensive şi a violat-o din priviri, cu gura şi cu maşina, de-a rămas perpelexoidă „şi cu maşina şi fusta şifonate în faţa avalanşei de cuvinte de negăsit în dicţionarul exprimativ” (p.20). Tot cu inestimabila poliţie are de-a face şi naratoarea din povestirea titulară a cărţii. Oprită de un agent de circulaţie pentru că nu-i funcţionau farurile, şoferiţa e tentată să-şi pună la bătaie farmecele personale şi, când e iertată de amendă sau de reţinerea talonului, e chiar înclinată să creadă că posedă toate aceste atuuri şi forţă irezistibilă de seducţie feminină şi regretă că n-a participat la concursul de frumuseţe planetară. Entuziasmată narcisiac, doamna de la volan raţionează astfel: „Şi când te gândeşti că nici măcar fustă scurtă n-am avut! Vă daţi seama ce tipă bine trebuie să fiu, dacă l-am dat gata până şi-n trening? Te poemeneşti că, dacă eram pusă la patru ace, îmi repara şi farurile! Ce mai încolo şi-ncoace! Eram tare mândră de mine. Cred că atunci când am traversat strada înapoi, tot neregulamentar, mai crescusesm vreo doi centimetri în înălţime şi vreo trei-patru în bust. Aveam şi de ce să mă mândresc. Cum de nu-mi venise ideea până acum să particip la „Miss Univers”? (p.110). Când vedeta ajunge în hol şi se priveşte în oglindă, toată reveria ei înaripată şi, la urma urmelor, înduioşătoare, de seducătoare virtuală, se spulberă brusc şi lamentabil: cumsecădenia agentului se datorase faptului  că pe treningul ei scria DINAMO, numele echipei de footboll a Ministerului de Interne. Tema puterii de seducere a bărbatului de către sexul aşa-zis slab e dezvoltată şi în schiţa Nume de cod „mamaia”.  Cavalerismul bărbaţilor ţine de un timp astăzi desuet. Locatarii din bloc nu-i dau deloc o mână de ajutor vecinei lor care voia să meargă, la slujba religioasă, cu maşina ei înzăpezită şi îngheţată. Doar, în final, un taximetrist milos se oferă s-o ajute. Înainte de asta căzuse peste o pisică şi aceasta miorlăia ca din gură de şarpe spre a o alerta pe stăpâna sa, o reclamagioacă şi o cârtitoare îndârjită. Interesante reflecţiile prozatoarei despre legătura tainică dintre pârâcioşi şi comisarii de sector, care, având de rezolvat tot felul de asemenea cazuri năstruşnice, cum ar fi furatul gunoiului din pubelă, nu riscă să intre în restructurări din lipsă de activitate profesională. Că vrei sau nu, gândul te poartă la o piesă de teatru a lui Havel, în care gardianul unei închisori se simte organic legat de delincventul pe care-l are în custodie şi căruia îi e vital şi profund îndatorat. Femeia din Cent cu cent e la cheremul tuturor jecmănitorilor. Ea a împrumutat nişte bani de la o bancă şi nu se împacă deloc cu gândul că va trebui să-i şi restituie. Coafeza de aici e o snoabă care foloseşte anapoda neologismele: submersibil pentru subversiv, să transvazeze pentru să tranzacţioneze, ornitorinc pentru ornitolog etc.

         În Reclamaţie (II), bătrânul Ştefan Ştefan merge la un subcomisar să reclame un vecin. Felul în care discută cei doi aminteşte de cel în care petiţionarii din schiţele şi momentele lui nenea Iancu îi exasperează pe funcţionarii publici de la ghişee sau pe camarazii de halbă la birt. Predomină qui-pro-quo-urile. Mariţa, iubita din tinereţe a jălbarului, e luată de subcomisar drept vaca omului venit să depună plângere, în timp ce Ghiţă, porcul aceluiaşi reclamagiu notoriu, e socotit drept fiul acestuia; un profesor tânăr e confundat de o mamă cu un elev şi tot aşa mai departe. O scrisoare de toată pomina este şi cea pe care un paracliser căruia preotul i-a lăsat în grijă biserca pe perioada de timp cât el va fi absent din parohie o trimite stăpânului său plecat să viziteze mănăstiririle din Nordul Moldovei  (Nea Ilie Ciocârlie).

          Personajele acestor momente umoristice suferă de incontinenţă verbală şi, deopotrivă, de boala digresiunilor cel mai adesea fortuite. Cu cât se vor mai explicite, cu atât sunt mai confuze, sfârşind prin a-i exaspera pe cei cărora li se adresează: poliţişti, profesori, judecători, funcţionari, anchetatori, Moşi Crăciuni, vecini mai destupaţi la minte, celibatari care dau anunţuri matrimoniale la unele reviste etc. În Tot un fel de şezătoare, Ghiţă al Gherghinii lu’ Săndel face o fixaţie pentru cuvântul summit şi-i confecţionează înjurături care să conţină neapărat acest lexem străin pe care-l derivează în fel şi chip. De la Marin află că vocabula desemna un fel de şezătoare internaţională în care participanţii se dau de ceasul morţii pentru binele planetei. Întâlnirea celor doi ţărani şi replicile lor amintesc de cele ale lui Ilie Moromete sau ale lui Cocoşilă din celebra Poiană a lui Iocan. Oamenii de la ţară, şi nu doar ei, sunt depăşiţi de avalanşa de neologisme englezeşti vehiculate obsesiv pe posturile de televiziune ori prin presa scrisă, presupunând că mai citeşte cineva ziare în zilele de faţă.

         În Dama de pică, umorista exloatează jocurile lingvistice pe baza sensurilor multiple ale cuvintelor; a purta pică, pică pe spate, damă de pică etc. Se dialoghează mult, se trăncăneşte, vorba lui Mircea Iorgulescu, ca-n lumea aceluiaşi atotprezent şi tutelar Caragiale. Cu sau fără motiv, Arianei îi place să se vâre în treburile altora spre a avea apă la moara bârfei ei nestăvilite de zi cu zi şi ceas cu ceas.. Iar doamna Astru, o ţigancă, femeie de serviciu, îi cântă în strună ipocrită pe măsură. Trăncăneala becherilor Jean Zgârcitu, zis Sufleţel, şi Lică, din Cum şi-i plimbat Sufleţel depresia pe la prieteni, are o consecinţă imprevizibilă: atât de lăudata iubită a celui de al doilea se va mărita cu cel dintâi care nu putea să lase să-i scape „o femeie şi neatinsă şi nemăritată” (p.57).

        Candidatul din cutia poştală a alegătorului e un model de luare în colimator a celor ce-şi momesc alegătorii şi-i manevrează după bunul lor plac. Nu lipsesc din practicile manipulatorii de captatio benevolentiae acordarea de atenţii, îndeosebi în pragul marilor sărbători religioase precum Paştele şi Crăciunul. Istrate Afumatu’ din comuna S. citeşte scrisoarea deschisă şi inevitabil demagogică pe care o candidată la un post de primăriţă i-o strecurase în cutie şi contracarează în gând fiecare frază parcursă, schiţa constituindu-se din alternarea acestor două tipuri de discurs, unul avântat şi sobru, în găunoşenia lui, altul amar-miştocăresc-băşcălios-apostrofant şi, prin urmare, întru totul demitizant, adică realist prin excelenţă. Iată, spre exemplificare, doar două replici: „Schimb fără regrete postul de la Bruxlles cu cel de primar la S., fiindcă îmi pasă de această comună”. „Cum îmi pasă mie de soacră-mea! Şi ce te dai fără regrete? Cred şi io că n-ai ce regreta! Că pe la ăia nu se găseşte mare lucru, în afară de varză d-aia..” (p.61).

         Ipocrizia oamenilor faţă de semeni se vede de la o poştă când vreunul dintre aceştia zace întins pe năsălie, ca în Cugetări între patru scânduri. Naratorul, destul de tranşant, că tot nu mai are nimic de pierdut, e unul care tocmai a dat ortul popii şi-şi păstrează facultatea de a cugeta pe tema înglobată în sintagma „despre morţi numai de bine”. O povestire ca Titularul este de departe ceea ce se cheamă îndeobşte o farsă tragică. Domnişoara Zizi, angajată a unei Bănci, se trezeşte într-o zi cu un sicriu în holul instituţiei. Un binefăcător al celui mort crezuse că o va sensibiliza pe angajată să-i dea astfel banii pentru înmormântarea care avusese loc cu trei zile în urmă. Restituirea depunerii către un împuternicit se face însă, conform regulamentului, birocratic până-n pânzele albe, doar câtă vreme titularul carnetului e încă în viaţă. Altfel spus, cercul vicios e fără ieşire din el. Funcţionara n-a „învăţat la facultate ce se face cu titualrii din coşciug!” (p.102).

         Florentina Loredana Dalian îşi iubeşte, ca şi Caragiale, personajele, cu toate ticurile lor verbale cu tot. Iar Maestrului, de acolo din cer, nu-i displace deloc că o umoristă cu har îi calcă apăsat pe urme într-o societate în care stricătorii de limbă românească se înmulţesc galopant, dat fiind că această societate de aşa-zisă tranziţie nu dă doi bani pe şcoală şi pe educaţie. 


Ion Roşioru
mai 2017  

Mulțumesc, Ion Roșioru!