Școala și noi – Declarație antirăzboi

 Întâlnire cu elevi ai Școlii Generale nr. 144 București

 

 

Că frumusețea va salva lumea a spus-o demult Dostoievschi și încă mai sunt oameni care se încăpățânează să creadă în această transformare prin frumusețe, care de cele mai multe ori e înfățișată prin artă.

Despre editorul Valentin Ajder (Eikon) știam că lucrează la asta cu insistență de ani buni și continuă să o facă. Prin mulțimea de cărți editate și prin purtarea mesajului acestora în cât mai multe locuri. Astăzi am cunoscut și alți oameni care aderă ideii, chiar dacă efortul acesta rămâne cel mai adeseori nerăsplătit. În plan material, căci, altfel – ce mai răsplată!

Doamna Elena Fântâneru, profesoară de limba și literatura română, și-a încheiat activitatea didactică, devenind pensionară, dar nu și „misiunea” din care nu poți demisiona și nici nu te poți pensiona. Lucrează în continuare cu elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 144 din București (pe care a și absolvit-o), arătându-le fața frumoasă a lumii, fie prin teatru, fie prin literatură. Ce șansă extraordinară să întâlnească un director deschis către astfel de manifestări (domnul profesor de istorie Dragoș Marinescu) , care încurajează prin toate mijloacele elevii să „guste” și din bucuria întâlnirii cu artele nu doar la clasă, ci și în timpul liber!

În trioul acesta extraordinar m-am aflat și eu astăzi în calitate de (pretinsă) scriitoare, mai exact pentru poezia din volumul „Domnișoara Nimeni” (Eikon, 2017), pe care doamna Fântâneru o citise și a ținut neapărat să mă invite. Cu alte cuvinte, am fost în rolul de „scriitor viu”.

Minunată surpriza pe care a pregătit-o cu elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, care au citit din poeziile mele, atât de frumos încât m-au convins și pe mine să-mi placă ce-am scris! Poezia s-a împletit cu muzica, cu care ne-a încântat neobositul Valentin Ajder. Tot dumnealui a susținut că nu m-a văzut niciodată atât de emoționată. Căci este, într-adevăr, o emoție deosebită să vezi, să auzi, să afli că vorbele tale reverberează și în alții.

Elevii au părut că se bucură de moment, însă nu numai ei; au fost prezenți și domnul director și câteva doamne profesoare (de română, de fizică, de franceză) care și-au mărturisit încântarea. Ori de câte ori văd profesori însoțind elevi la astfel de manifestări știu că acei copii se află pe mâini bune și îmi crește speranța în ziua de mâine.

Le mulțumesc tuturor pentru darul de a-mi arăta fața frumoasă a lumii! O școală frumoasă, cu oameni frumoși, relaxați, în care parcă domneau liniștea și înțelegerea. Să fi fost și datorită faptului că dincolo de gardul școlii se înălța o biserică? Din păcate, preoții care fuseseră invitați nu au putut ajunge. Dar poate ne-a ajuns darul rugăciunii.

Întrebat de editorul care a oferit cărți cu dărnicie (eu, cu aceeași dărnicie, am oferit autografe) de ce venim noi pe pământ, un elev a răspuns: „Pentru că avem o misiune”. Așa îl învățase bunicul. Fie ca oricare dintre noi să ne cunoaștem „misiunea” și să o putem duce la îndeplinire!

Închei cu vorbele de început ale domnului Valentin Ajder care, arătând chitara și cărțile, a afirmat că aceasta este declarația noastră antirăzboi. Eu consider că poate fi considerată și o declarație de război: războiul împotriva inculturii și a lipsei de educație. Felicitări tuturor celor care poartă doar astfel de războaie!

 

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 09 februarie 2023

 

 

Cărţile scriitoarei Florentina Loredana Dalian, îngemănare de candoare, sensibilitate şi umor

 Text preluat din Tribuna.ro

 

Unic pentru fiecare dintre noi este modul în care ne raportăm de-a lungul vieţii  la multitudinea clipelor trecute. Acelaşi caracter de unicitate îl are şi  felul în care facem din aceste clipe - dincolo de frumuseţea sau dramatismul lor - scări într-un parcurs menit să ne conducă înspre Dumnezeu. Creatorul le-a hărăzit unora talentul de-a surprinde cu multă acurateţe trăirile fiinţei umane şi le-a conferit harul de-a le imortaliza pe pânză sau hârtie, pe benzi audio sau video, pentru a putea face din  punctele de reper ale împlinirilor multora dintre noi bornele ce pot oricând călăuzi paşii celor ce au în faţa lor viitorul. Sesizând eleganţa unor gesturi umane ori tragismul unor situaţii, nu puţini scriitori le-au inclus în paginile ce le-au înlesnit trecerea peste pragurile reuşitelor personale şi peste pragul consacrării literare. Istoria existenţei unui scriitor se împleteşte cel mai adesea cu cea a operelor semnate, din însumarea lor răzbătând mângâieri venite dinspre suflete deschise, pline de sensibilitate, candoare şi sinceritate.
Astfel de mângăieri ne oferă, cu bonomie, seninătate şi căldură,  Florentina Loredana Dalian, inginerul chimist ce a realizat faptul că a se dedica scrisului şi culturii nu este  doar o pasiune, căreia 
i-a dat curs, ci o datorie faţă de semeni. Aşa se pot înţelege căldura şi eleganţa cu care scrie, făcând din toate creaţiile sale adevărate bijuterii, indiferent dacă semnează cronici literare, poezii, proză scurtă, proză umoristică sau romane. Doamna Florentina Loredana Dalian, realizatoarea pro bono a emisiunii săptămânale "Ostrov Cultural", de la Radio "Vocativ", are publicate nenumărate articole în ziare şi reviste culturale din întreaga ţară, dar mai ales volume care-şi vor găsi locul în paginile marii istorii a Literaturii Române atunci când peste ţară (şi lume) va sufla zefirul reîntoarcerii la o sinceră şi corectă apreciere a valorilor. Pentru că în toate textele talentul domniei-sale  se îngemănează cu o mare sensibilitate şi afecţiune pentru oameni, scriitoarea- ce locuieşte în Slobozia spre a fi acasă în orice colţ al României- dovedeşte cu fiecare carte publicată că a iubi viaţa înseamnă a iubi ceea ce ne oferă ea fiecăruia în orice moment trăit. Volumele "Hanul dintre vii", "Înainte de magnolii", "A unsprezecea poruncă", "Scrisori netrimise", "Aceeaşi lună peste sat", "Şi copiii se îndrăgostesc" etc. conduc cititorii spre o stare emoţională ce-i determină să fie gata să se implice pentru a schimba destine şi a creiona un final cât mai împlinit acţiunilor personajelor literare. Paginile pline de sensibilitate sunt o caracteristică a scriitoarei, educată din copilărie să-L iubească pe Dumnezeu şi să iubească oamenii. Din trăiri lăuntrice, în deplină concordanţă cu frumuseţea propriului suflet, doamna Dalian creează imagini cu un mare impact emoţional, unele texte fiind  însoţite de dovada unui umor de mare fineţe, certitudine a inteligenţei şi a unei bogate culturi. Iar delicateţea cu care scriitoarea tratează personajele o face aproape unică în literatura contemporană. În volumul de poezii "Ostrov", întrebându-se dacă nu cumva iubeşte mai mult decât îi este îngăduit, le mărturiseşte semenilor că le lasă gândul ca pe un semn de carte. E un îndemn la a-i deschide cărţile pentru a înţelege mai profund cât de mare este nevoia de a continua să cultivăm puritatea sufletului şi nobleţea unui înalt caracter. Generoasă, cu tact şi umor, scriitoarea Loredana Florentina Dalian ne oferă mai mereu ceva din candoarea şi sensibilitatea pe care le-a primit în dar de la Dumnezeu. Trăim timpuri în care toţi avem aşa de multă nevoie de ele!

Sibiu, 24 octombrie 2022

Tiberiu Dumitru Costăchescu

Despre autor 

Vals, maître!

„Buzăul literar”

La mulți ani revistei „Buzăul literar”, aflată la primul număr, editată de Cenaclul „Vasile Voiculescu” de pe lângă Biblioteca Județeană Buzău, și felicitări redactorului-șef Lucian Mănăilescu și întregului colectiv de redacție! Mulțumiri pentru includerea prozei și poeziei mele!

Calendar ialomițean - martie 2018

Azi, 3 martie, serbăm Ziua Scriitorului. Cu acest prilej, urez La mulți ani, plini de creații inspirate scriitorilor, dar și cititorilor și oamenilor de carte/ cu carte. 
Ziua mea de naștere e tot în martie, prilej cu care Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița mi-a făcut o frumoasă surpriză: 
„Expoziția lunii martie
În cadrul expoziției „Calendar ialomițean” din această lună, va fi aniversată scriitoarea Florentina Loredana Dalian, născută în București la 29 martie 1968.”  Reverență!  
Cu acest prilej, m-aș bucura să vizitați biblioteca și să alegeți o carte pentru lectură. Am auzit că literatura nu mușcă. Doar scriitorii. :)

Revista de literatură „Parnas XXI”

Puteți citi pagina mea 

AICI 

 

Gaudeamus igitur

Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus”, București, 26 noiembrie 2017

Jurnal de risipită (64)

 

Cu volumul de poezie „Domnișoara Nimeni” (editura „Eikon”, București, 2017), la Gaudeamus, duminică, 26 noiembrie a.c. La standul editurii „Eikon” (imaginea cuvintelor, cum zice în reclamă, și bine zice), recitalul poetic a opt autori eikoniști (sau eikonari?). În ordinea de pe afiș: Georgeta Resteman, Florentina Loredana Dalian, Eliza Macadan, Alexandra Medaru, Ruxandra Anton, Nicolae Oprișan, Cătălin Stanciu, Raul Sebastian Baz.

          Ajung destul de devreme și am o plăcută surpriză: istoricul Marian Ștefan, bunul prieten din capitală, mă aștepta pregătit: cu bastonul, să mă ia la bastoane, că de când n-am mai dat un semn măcar palid, de viață, și cu trei cărți, una s-o citesc, două să le dau mai departe („Basarabia - prima zi a Marii Uniri”, Oscar Print, București, 2017, autor Marian Ștefan). Mai pup vreo doi, printre care: poetul Cătălin Stanciu, venit de la Brașov, prietena Tatiana cu familionul, care se repede să cumpere cărțile („Domnișoara” și „A unsprezecea poruncă”). Iată-l și pe Valentin Ajder, nu mai știe de capul lui, toată lumea îl pupă, îi cere, îl întreabă, nu știu ce-i mai face... Dar el face. Face față și face treabă bună acolo, la târgul de carte, ca, de altfel, peste tot. Ulterior apar - frumoase apariții! - scriitorii Christian Crăciun, Vianu Mureșan, Cristian Pavel, Ada Nemescu, Valentin Irimia, Coca Popescu, Florin Grigoriu și dragul meu George Corbu (asta da surpriză!) care, în drum spre un alt stand, unde avea de susținut o prezentare, s-a oprit să mă asculte recitând, să mă felicite și să-mi ofere un ziar „Lumina de Duminică”, cu al său supliment „Lumina Literară și Artistică” („Vezi că ai o poezie acolo!”). Eu venisem cu ai mei de-acasă, mai exact cu Rodica Radu, cea de literatură iubitoare, și cu Valentin Baciu, elev seminarist, tânăr poet, care tocmai și-a făcut debutul în „Helis”. Întrucât Valentin cel mare a fost generos cu spațiul de lectură, Valentin cel mic a citit și el o poezie (religioasă) din creație proprie, impresionând asistența. Au fost să fie și Tudor Cicu și Dumitru Pană, dar Tudor, un poet (chit că eu îl știam prozator), a-ncurcat orele, mai exact 11, cu 14. A mărturisit, ulterior, că domnul Pană, când a văzut că editorul prezintă pe altcineva la ora 14, când ei mă așteptau pe mine, i-a aruncat o privire de Baiazid scoțând sabia la ghiaur.

          Vânzoleală mare pe la standuri, cărți, cărți la reducere, lume de-ți rămâne pe retină agitația browniană în care se mișcă, unii mai cumpără (bravo lor!), alții iau/ dau autografe, ascultă, vorbesc, se zoresc, se uimesc, se crucesc. Indiferent cum e, lumea adunată lângă/ pentru carte e un semn bun, încurajator. La un moment dat, studiind rafturile Eikon, aud o doamnă cerând o carte. Cum nu fusese găsită imediat, doamna se indignează: „Cum, domnule, am venit de la Paris ca s-o cumpăr și dumneavoastră n-o găsiți?!” Până la urmă problema se rezolvă, dar mi-a rămas bucuria că - iată - mai vine și Parisul să cumpere de la București. 

           În fine, ne dezlipim cu părere de rău de editura-mamă, și mergem să hălăduim și pe la alții. La cât de mare e oferta acolo, te zăpăcești, nici nu știi ce să iei. Îmi pică ochii pe un raft și mă decid să iau două cărți: Lev Tolstoi „Spovedanie” și Marina Țvetaieva - „Povestiri despre Sonecika” (ambele în traducerea Janinei Ianoși). Căutam proză de Cehov, dar am găsit numai teatru. Când aproape să ieșim, vine și draga de Marina, direct dintr-un examen (Bă, v-ați tâmpit? Nu mai puneți examene studenților și masteranzilor duminica!). Cheaună, zăpăcită, de-abia găsind loc de parcare, dar a ținut să ne vedem, să ne auzim, așa măcar puțin. Puțin, da' mult. Adică înseamnă mult. Parcă-i zice prietenie.

          Ne-a atras atenția un grup de elevi sau studenți militari, veniți cu clasa. Bravo lor, bravo celor care i-au adus! Înainte de îmbarcare, punem stomacul la cale cu niște chestii dulci, leșinoase, dar de post.

          Gaudeamus igitur! Să ne bucurăm așadar! Să ne bucurăm că există carte, oameni care o scriu, o tipăresc, o finanțează, că Radio România organizează constant acest eveniment amplu, că - mai ales - există cititori, cumpărători și, nu în ultimul rând, că am ajuns și noi pe acolo. Domnișoara Nimeni mulțumește cu reverență. Azi m-am pricopsit și cu un catren (adică ea, nu eu) de la Petre Ioan Gârda. Pun mai jos scurtul schimb de replici, în care l-am lăsat pe el să aibă ultimul cuvânt:

Loredanei Dalian, care a scris cartea „Domnișoara Nimeni”
Te-aș invita anume -
Deși puțin mi-e toamnă -
Să vii să-ți dau un nume
Și să devii o doamnă.
(Petre Ioan Gârda)
Te grăbești, nevoie mare,
Să-ți dai numele-admirat,
Că, de faima ce o are,
Chiar și tu te-ai săturat.
(FLD)

N-am făcut în viață crime
(Poate c-o să fac de-acum…),
Da-n materie de rime
Cred că nu sunt NIME-n drum.

(PIG)

          A, și apropos de replici, vestea frumoasă de la Marian Ștefan a fost că, atunci când voi publica volumul „Ostrov”, va scoate și dumnealui o broșurică ce conține schimbul nostru de replici legat de ostrovul meu. Uite că bine-a zis cine-a zis: „Scrieți, băieți, scrieți!”

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 29 noiembrie 2017