Că tot ne pregătim de campanie electorală, am scos de la naftalină un text mai vechi. Şi totuşi actual...
Când şi când, în cutia poştală ne mai răsar, precum ştirul prin brazde,
scrisori ale candidaţilor la diverse onorabile Instituţii, ba chiar felicitări
de Paşti, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiaşi onorabili candidaţi,
care se folosesc până şi de Învierea Domnului şi sacrificiul Său pentru gloata
de nesăbuiţi, pentru a-şi mai atrage vreo câţiva drept-credincioşi, pe post de
alegători cinstiţi. E! Cinstiţi – necinstiţi, alegători să fie! Şi să ne voteze
pe ”noi”.
Câţi dintre noi le iau
în seamă, sau măcar în mână până la uşa casei? De cele mai multe ori, ne
descotorosim de ele ca pisica de pureci, fiecare după propria inspiraţie: fie
le plasăm discret în cutia vecinului (să-i moară capra de două ori!), fie le
facem avioane şi aruncăm cu ele prin scara blocului sau prin curte – după
posibilităţi, coane...– ori pur şi simplu le lăsăm acolo unde le-am găsit, să
le onoreze – pardon! – muştele, cu ce au de prisos şi ele.
O astfel de scrisoare
(deschisă!) primise şi Istrate Afumatu` din comuna S. Şi nu doar că o primise,
dar chiar avu chef s-o citească (să se mai „cultiveze” şi el) şi chiar să
poarte conversaţie cu stimabila doamnă candidat la Primăria comunei.
Iată, aşadar, conversaţia
lor, de aleasă ţinută electorală, cum şade bine unei conversaţii candidat –
alegător:
„Dragi locuitori ai
comunei S., ”
Ţi-s
la fel de drag eu ţie, cum mi-e mie vaca lu` nea Foamete de peste drum, care
când să porneşte-a zbiera, nu mai poate omu` să se odihnească-n ograda lui sau
să citească o scrisoare de la muieri d-astea care să bagă-n nădragi şi colindă
satele zbierând cât le ţine gura „Votaţi-mă pe mine!”. Da`, pesemne cum nu mă
poci io lipsi de vaca-asta (că doar îmi mai scapă şi mie stăpână-su câte-o
sticlă cu lapte, că tot n-are ce face cu el şi i se acreşte), tot aşa nici tu
nu te poţi lipsi de mine, cucoană!
„M-aţi votat în
noiembrie, pentru a vă reprezenta la Bruxelles şi vă mulţumesc!”
Iaca scârţ! Şi de unde ştii mata că te-am votat? Că nu mai ştiu nici io
pă care l-am pocnit cu ştampila, de beat ce eram. Da`, dacă crezi că te-am votat, nu-i rău. Dac-oi ajunge primăreasă, o
să păstrez scrisoarea-asta să ţi-o arăt; că cine ştie ce nevoie-oi avea? Şi,
dac-ai zis, nu mai poţi să dai înapoi. Ai zis-ai zis!
„Eforturile mele pot
servi României, dar nu pot schimba viaţa noastră de zi cu zi.”
Asta s-o crezi matale, cucoană! Dă-mi voie aci să te contrez! Ba io
cre` că, dacă te-ai servi de eforturile tale să te opinteşti în sapă-n locul
meu, viaţa mea de zi cu zi s-ar schimba, şi-ncă cum! Care va să zică, tu ai
munci, iar io mi-aş pune palma-n vorba ceea şi m-aş vântura pân lume pă banii
proştilor care sapă. Da` mă rog…
„Nu putem mişca
lucrurile din loc cât timp administraţia locală – aceeaşi de ani – nu are proiecte
şi se complace în mediocritate.”
În ce? Aşa să zice pă la voi pă la Bruxel la „căcat”? Aşa s-o fi
zicând. Şi cum îmi spui tu mie că nu pot mişca lucrurile din loc? Adică, dacă
io vreau să mut grebla-asta mai încolo, nu pot? Iaca pot! Da` tu n-oi fi
putând, ce să zic? Şi-atunci ce vii la poarta mea?
„Vă anunţ candidatura
mea la Primăria comunei S.”
Gândesc că puteam să rămâi şi neanunţat.
„Schimb fără regrete
postul de la Bruxelles cu cel de primar la S., fiindcă îmi pasă de această
comună.”
Cum îmi pasă mie de soacră-mea! Şi ce te dai fără regrete? Cred şi io
că n-ai ce regreta! Că pă la ăia nu se găseşte mare lucru, înafară de varză
d-aia...
„Nu mai avem timp de
pierdut!”
Asta să i-o spui lu` Mutu! E timp, cucoană, e destul! Timpu` şi sărăcia
nu să termină niciodată, asta s-o ştii de la mine.
„Aduc cu mine o echipă
puternică de candidaţi la primării, consilii locale şi consiliul judeţean.
Domnul M.C. a intrat în lupta pentru şefia Consiliului Judeţean.”
Apăi, dacă-i aşa zmeu, de ce nu intră-n lupta corp la corp cu mine? Şi-am
mai vorbi noi atuncea de şefie!
„Oamenii sfinţesc
locurile!”
Şi popii bisericile. Zi-mi ceva ce nu ştiu!
„Vin la primărie să vă dau, să muncesc, nu să
iau.”
Apăi ce sărăcia să mai iei! N-aţi luat destul? Ori vă gândiţi să ne luaţi
şi pieile, să le faceţi săpun, să le vindeţi la igzport?
„Am fost toată viaţa un
om modest, care are alte valori decât banii.”
Hă, hă! Şi io am fost Regele Carol I, da` n-am spus la
nimeni. Hă, hă!
„Este pariul meu cu
dumneavoastră, locuitorii comunei S., a cărei fiică sunt şi căreia am datoria
să-i întorc şansa pe care mi-a dat-o, de a deveni un om cunoscut şi respectat,
în ţară şi în afara ei.”
Pui pariu cu mine că, până s-apuci să-i întorci şansa, ai să-i întorci
dosu`, cum a mai făcut şi alţii-naintea ta?
„Ne întâlnim la vot.”
E dreptul tău să crezi asta! Da`, spre binele tău, cucoană, ar fi mai
bine să nu-mi tai calea!
„Cu respect şi
sinceritate, N.C.”
Asemenea. Şi vorba-ceea: „Astă bucurie şi la voi să fie!”. Hai mai bine
să ne-ntâlnim pă brazdă, cucoană, că ţara-asta nu să hărăneşte cu voturi! Am
zis!
Slobozia, 2008
Sincer, m-ati amuzat copios. Talent si umor garla, doamna FLORENTINA DALIAN!
RăspundețiȘtergereD.M.G., Botosani
Stimate DMG, vă mulţumesc pentru opinia dvs.! Ţineţi aproape, vorba unora, am de gând să-mi postez pe blog textele umoristice pe care le ţin la sertar de cam multă vreme, tot plănuind să scot volumul "Tot un fel de şezătoare". Sper să vă mai amuzaţi.
RăspundețiȘtergereFLD
Nu prea îi de amuzat, ceva pe aici! Se pare (?) un alt filon, curge amu din călimările tale. O să ţin pe aproape. Fă-mi loc pe un scăunel, mai lângă foc şi mie. Tare sunt curios cum decurg şezătorile astea pe la voi!
RăspundețiȘtergereAşadar, ţineţi aproape de... gura sobei. Sunt texte mai vechi ţinute la naftalină, altele mai noi. Oricum, am experimentat şi genul acesta, în neliniştea căutărilor mele artistice. Mulţumiri de prezenţă!
RăspundețiȘtergere