Florentina Loredana Dalian

Se afișează postările cu eticheta Haiku. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Haiku. Afișați toate postările

joi, 9 mai 2024

DEAL FĂRĂ TURME de FLORENTINA LOREDANA DALIAN

 


Cărticica de buzunar DEAL FĂRĂ TURME de Florentina Loredana Dalian, apărută la Editura Pim, Iaşi, în 2020, este o bijuterie editorială, din colecţia ,,Prispa cu greieri”, îngrijită de Corneliu Atanasiu.

Poeta publică, după o distanţă în timp, poezie haiku scrisă cu talent. În primele

pagini prezintă o mini biobibliografie, din care cititorul află că scrie proză, teatru şi poezie modernă, proză scurtă umoristică şi chiar roman. Au scris despre cărţile sale Ion Roşioru, Titi Damian, Tudor Ciucu, Romeo Aurelian Ilie etc. În loc de prefaţă, o prezentare făcută de Corneliu Atanasiu sau mai degrabă comentariul câtorva haikuuri, unele antologice, publicate şi-n Albatros/Albatross sau utilizate ca material didactic de mine la lecţiile de iniţiere în haiku, cu acordul autoarei din care citez:

 

gară pustie –

vântul face o haltă

să ia un ciulin (p. 37)

 

în vals cu vântul

prin câmpia săracă-

o libelultă (p. 40)

 

Ambele sunt puse în PPT de Corneliu Atanasiu, pe un fundal şi o muzică mai mult decât sugestivă. Cărticica cuprinde câte două haikuuri pe pagină, cu câte un haiku pe pagină, ale căror imagini poetice sugerează anotimpuri, astfel textele par aşezate pe sezoane. Pe ultima pagină se află Lista volumelor publicate, în coleţia amintită. Poeta cunoaşte foarte bine normele de scriere a

haikuului tradiţional japonez, folosind structura clasică de 5-7-5, depăşind uneori cu o silabă sau două. Pentru exemplificare citez:

 

lemne trosnind -

deasupra căminului

vară-ntr-un tablou (p. 57)

 

Un haiku de excepţie, unde descoperim trăsăturile specifice dintre care foarte important este paradoxul, sugerat: iarna prin ,,lemne trosnind”, care trimite la o seară de iarnă, când cu un pled de lână croşetat peste genunchi, cu o ceaşcă de ceai fierbinte în stânga, în faţa căminului respirând prin toţi porii atmosfera propice lecturii într-o ambianţă călduţă, iar în stânga cu o carte nouă răsfoind-o cu o curiozitate nestăpânită.

Poeta se simte ocrotită în interiorul cald, departe de frigul cumplit de afară, datorat poate şi de viforul aspru de Bărăgan. Ridică însă privirea ,,deasupra căminului” şi tresare zărind tabloul de vară ce-i încălzeşte sufletul prin amintiri frumoase. Paradoxul? Iarnă – vară; frig şi cald, stări şi senzaţii reale, sugerate expresiv la modul superlativ de autoarea care are deja exerciţiul scrierii poetice. Şi aşa cum se cere într-un haiku, poeta respectă relaţia interior - exterior, aici căminul, respectiv tabloul de vară.

Desigur că imaginea induce o stare de melancolie, de întoarcere în timp – vara, când vremea îţi permite o libertate, în vreme ce iarna frigul te claustrează, dar în acelaşi timp îţi oferă o altfel de libertate, spirituală, o întoarcere spre sine, în coabitare în armonie trup şi suflet. Această cărticică oferă celui ce o are în

bibliotecă momente speciale de bucurie spirituală. (Aura Văceanu)

 

„HILL WITHOUT FLOCK”

BY FLORENTINA LOREDANA DALIAN

 

The pocket booklet from the „The porch with crickets” collection, edited by Corneliu Atanasiu, „Hill without flocks” by Florentina is an editorial jewel. The poetess publishes, after a distance in time, Haiku poetry written with talent. In the first pages it presents a minibiobibliography, from which the reader finds  out that she writes, prose, theater and modern poetry, short humorous prose and even a novel. Ion Roşioru, Titi Damian, Tudor Ciucu, Romeo Aurelian Ilie

etc. wrote about his books. Instead of a preface, a presentation made by Corneliu Atanasiu or rather the commentary of some haiku, some anthological, also published in Albatros / Albatross or used as teaching material by me in haiku introductory lessons, with the consent of the author from wich I quote:

 

deserted station -

the wind makes a halt

to take a thistle (p. 37)

 

in the waltz with the wind

through the poor plain -

a dragonfly (p. 40)

 

Both are put in PPT by Corneliu Atanasiu, on a background and music more than suggestive. The book contains two haiku per page, with one haiku per page whose poetic images suggest seasons, so the texts seem to be seat, on seasons.

On the last page is the List of published volumes, in the mentioned collection. The poetess is very familiar with the rules describing traditional Japanese haiku, using the classical structure of 5-7-5, sometimes exceeding by a syllable or two. For example I quote:

 

wood cracking -

above the fireplace

summer in a painting (p. 57)

 

An exceptional haiku, where we discover the specific features from which the paradox is very important, suggested: winter through "crackling wood", which refers to a winter evening, when with a woolen blanket crocheted, over the knees, with a cup of hot tea to the left, in front of the fireplace, breathing through every pore, the atmosphere conducive to reading in a warm atmosphere, and to theleft with a new book browse through it with unrestrained curiosity.

The lyrical self is protected by a warm interior, far from the terrible cold outside, perhaps owed to the harsh gale of Bărăgan. But he looked up "above the fireplace" and startled, glimpsing the summer picture that warms her soul with beautiful memories. The paradox? Winter - summer; cold and hot, real states and sensations, expressively suggested in the superlative way by the author who already has the exercise of poetic writing. And as required in a haiku, the poetess respects the interior-exterior relationship, here the

fireplace, respectively the summer painting.

Of course, the image induces a state of melancholy, of going back in time - in summer, when the weather allows you a freedom while in winter the cold closes you, but at the same time it gives you a different kind of freedom, spiritual, a   to self, living in harmony body and soul. This booklet offers to the one who has it in the library special moments of unique spiritual joy. (Tr. by Eugenia

Enea)

 

Revista „Albatros” noiembrie 2021

 


 

duminică, 21 aprilie 2024

Poezia în viață – Atelierul din 20 aprilie 2024

 

București, Muzeul Național al Literaturii Române

 


 

Frumusețea poeziei se manifestă în multe și diferite moduri pentru cei care au ochi, urechi, minte și inimă pentru ea. Cea mai recentă întâlnire a mea cu poezia, în sensul ei cel mai larg, mi-a fost prilejuită sâmbătă, 20 aprilie 2024, la Atelierul condus de prof. dr. Nina Vasile (căreia tinerii îi spun simplu Nina, probabil pentru că așa le-a cerut, de altfel mi-a și atras atenția „Aici nu sunt profesoară”), desfășurat în cadrul de o eleganță sobră al Muzeului Național al Literaturii Române. Nina Vasile a absolvit liceul în Slobozia ( la Colegiu, ne suprapuseserăm, dar așa a fost să fie să ne întâlnim cu adevărat pentru prima dată abia după mulți ani, prin intermediul profesoarei Mariana Tărăcilă – fosta ei profesoară, căreia îi poartă o stimă și o recunoștință deosebită, și actuala mea prietenă).

Cât timp ei și-au terminat o lucrare începută în atelierul precedent, am avut la dispoziție o oră să vizitez muzeul (pentru prima dată, deși îmi propusesem mai demult) și să mă umplu de starea unică pe care un aspirant la statutul de scriitor o are atunci când pătrunde în lumea spirituală și materială a celor care au dus literatura la înălțimi uriașe. M-am simțit copleșită de abundența dovezilor de trăire și simțire a scriitorilor de mai demult ori mai de aproape în timp, dovezi care, pe de o parte, îți confirmă că au fost și ei oameni (cu grijile lor, cu urmele pământene ale existenței lor), iar pe de altă parte, că au fost și un fel de „zei”, prin arta lor și prin renunțările pe care trebuie să le fi avut în numele acesteia.

Astfel pregătită sufletește, m-am reunit cu participanții la atelier în mansarda care constituie un cadru propice „dezvăluirii” poetice. Am petrecut trei ore de încântare maximă, care, fără să fi fost întrerupte de pauză, au părut să fi trecut ca numai câteva minute. M-au încântat tinerii care se vede de departe că vin acolo total interesați (de altfel, ei sunt selectați printr-un concurs, niciodată în număr mai mare de 14), care privesc cu seriozitate nu doar poezia, ci artele în general, m-a încântat modul în care Nina reușește să îi provoace, să le ridice întrebări, fără a avea nicio clipă aerul că le dă lecții. De altfel, nici nu face asta, ci doar creează stări, dă „teme” pe care ei, împrăștiați pe unde au chef, le rezolvă în liniște, fiecare cu sine însuși, știut fiind că actul creației are nevoie de singurătate.

După introducerea de rigoare, la sugestia Ninei, le-am prezentat pe scurt vreo trei dintre cărțile mele, le-am citit câteva poeme haiku, apoi au fragment din piesa mea de teatru „Concert pentru Vladimir și pian” (adaptare dramaturgică după proza mea „Hanul dintre vii”). Cel mai interesant moment, în care ne-am și amuzat, a fost atunci când respectivul fragment a fost interpretat pe roluri de către cei prezenți. Rolurile s-au tras la sorți. Au avut apoi la dispoziție o jumătate de oră pentru a scrie un text în care să aibă și o referire la rolul interpretat, dar și un haiku, dar și... Ascultând ulterior rezultatul, citit de fiecare în parte, am fost uimită de originalitatea și frumusețea creațiilor, precum și de faptul că cele mai multe respectaseră toate cerințele indicate de Nina.

Scriitorul Florian Abel ne-a făcut o surpriză, alăturându-se atelierului, după ce a văzut pe internet postarea care îl anunța.

Pentru mine, a fost o experiență inedită și incitantă în plan literar, iar celor care au participat sper să le fi rămas ca o amintire frumoasă și – îndrăznesc să sper – utilă. Felicitări Nina Vasile, felicitări dragi poeți și poete care țineți poezia în viață!

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 21 aprilie 2024