Violenţa în literatură
Manifestare găzduită de Liceul Pedagogic „Matei Basarab” din Slobozia
În data de 22 februarie 2011, Liceul Pedagogic „Matei Basarab” din Slobozia a găzduit o manifestare având ca temă: ,,Reprezentarea violenţei în literatură şi problema genului” . Manifestarea face parte din cadrul unui proiect mai amplu, desfăşurat sub genericul PROIECT EDUCATIV REGIONAL ,,TOLERANŢĂ ZERO FAŢĂ DE VIOLENŢĂ!”, coordonat de doamna prof. consilier şcolar Georgeta Răduţă de la Şcoala Generală Nr. 3 din Slobozia.
Au participat elevi şi cadre didactice ale scolilor partenere din judetul Ialomiţa (Scoala Nr. 3 Slobozia, Grup Sc. ,,Mihai Eminescu” Slobozia, Liceul Pedagogic ,,Matei Basarab” Slobozia, Scoala ,,George Valsan” Amara, Grup Sc. ,,Areta Theodorescu” Grivita, Grup Sc. Agricol Traian si Scoala Nr. 2 ,,I.H. Radulescu” Urziceni).
Manifestarea a fost deschisă cu Imnul Anti-Violenţă interpretat de Corul Liceului “Matei Basarb”, dirijat de domnul prof. de Muzică Nelu Polizu.
În continuare, elevii, conduşi de doamna prof. de Limba şi Literatura Română Adriana Moraru, au susţinut o dezbatere interesantă şi bine documentată pe tema violenţei, având ca subiect de discuţie textele literare: “Mioriţa” (Vasile Alexandri), “Alexandru Lăpuşneanul” (Costache Negruzzi), “Ion” (Liviu Rebreanu), “Vizita” (I.L. Caragiale) şi “Moara cu noroc” (Ioan Slavici). Au fost discutate cauzele, efectele şi formele violenţei în textele menţionate, iar elevii au găsit puncte comune ale textelor literare cu realitatea imediată şi contemporană. Am fost impresionată atât de măiestria doamnei profesoare, care a reuşit să implice aproape toţi elevii prezenţi, cât şi de maturitatea ideilor pe care aceştia le-au emis, pe tema violenţei.
Un moment interesant şi adecvat temei a fost susţinut de către elevii clasei a XI-a C a Liceului Pedagogic, care au prezentat o piesă de teatru scrisă şi regizată de doamna prof. de Religie Theodora Vild. Ideea centrală a piesei s-a axat pe tema violenţei dintre sexe şi a neajunsurilor ce decurg din aceasta, încă de la o vârstă fragedă. Elevii s-au dovedit cu adevărat talentaţi, iar doamna profesoară – un bun dramaturg în devenire. Dacă se va lua în serios. Succes!
Câteva eleve ale Liceului Pedagogic au susţinut, în continuare, un Cenaclu Literar, sub îndrumarea doamnei prof. de Limba şi Literatura Română Mariana Mocănescu. Textele, evident la temă, au fost scrise cu migală şi talent. Păcat că timpul insuficient alocat activităţii a impus „scurtarea” acestora la momentul citirii.
Am luat parte la acest eveniment interesant graţie invitaţiei pe care mi-a adresat-o doamna prof. de Limba Latină Mariana Tărăcilă. Mulţumesc doamnei Tărăcilă pentru a-mi fi prilejuit ocazia de a afla (ce-i drept, nu pentru prima dată) că generaţia tânără are şi altfel de preocupări decât cele cu care ne-a obişnuit presa şi televiziunea în ultima vreme, puse parcă pe evidenţierea doar a faptelor negative, trecând sub tăcere lucrurile minunate şi frumoase la care iau parte, deopotrivă, elevi şi profesori. Mulţumesc, de asemenea, organizatoarei, prof. Geta Răduţă şi doamnei Director a Liceului Pedagogic, prof. Maria Ionaşcu, care mi-au dat ocazia de a adresa câteva cuvinte minunaţilor elevi, cărora, nu în ultimul rând, le mulţumesc pentru căldura cu care m-au primit, nu pentru prima dată, în rândurile lor, pentru aplauzele pornite din inimă şi, mai ales, pentru receptivitatea la mesajul de final, cu care mi-am încheiat povestea (adevărată!) pe care le-am spus-o. Voi reda mesajul pe care am convingerea că cei prezenţi îl vor fi recepţionat la dimensiunea cuvenită şi, mai mult, îl vor transmite, la rândul lor: „Oricine veţi fi, orice veţi deveni, oriunde vă veţi afla, ASCULTAŢI mesajul BLÂNDEŢEI, DRAGOSTEI, BUNĂTĂŢII, nu pe cel al violenţei. Oricine veţi fi, orice veţi deveni, oriunde vă veţi afla, RĂSPÂNDIŢI mesajul BLÂNDEŢEI, DRAGOSTEI, BUNĂTĂŢII, nu pe cel al violenţei. Bunătatea, Blândeţea, Dragostea conduc spre lucruri înălţătoare. Violenţa, în cel mai fericit caz, nu duce nicăieri. De cele mai multe ori, duce la iad. Inclusiv acesta de pe pământ. Fiţi buni! Bunătatea n-a omorât pe nimeni!”
De remarcat este şi prezenţa domnului Comisar Constantin Cazacu, de la Poliţia de Proximitate din cadrul IPJ Ialomiţa.
Domnia Sa şi-a exprimat, la un moment dat, disponibilitatea de a adresa, la rândul său, câteva cuvinte elevilor. După care s-a răzgândit, considerând că, la o manifestare literar-artisitcă, nu era momentul să-i înspăimânte cu aspecte legale privind violenţa. Eu sunt de părere că, atâta timp cât aceste „spaime” au caracter profilactic, nici o ocazie nu este de ratat.
Evenimentul a fost filmat de Televiziunea Antena 1 Slobozia şi transmis integral în data de 27 februarie a.c
Felicitări organizatorilor, profesorilor şi elevilor, care au făcut din această acţiune educativ-culturală una de mare ţinută!
Florentina Loredana Dalian
Fotografii realizate de prof. Silvia Sofineti
Am citit , prin anii '97 , un articol publcat in “Le Nouvel Observateur”, intitulat
RăspundețiȘtergere“Scoala Tiraniei” .Iata textul tradus si adaptat , asa cum a aparut in “Cuvantul Libertatii”, Craiova-Dolj,
in oct. ’97:
SCOALA TIRANIEI
In Franta , remarca Jacques Julliard, in cronica sa “L’école de la tiranie”, violenta este in crestere constanta, afectandu-i atat pe profesori si personalul administrativ,cat si pe elevi.
Violenta ia diferite forme, incepand cu amenintari si injurii, pana la lovituri cu pumnul, cu cutitul sau chiar cu pistolul, fara a mai vorbi de distrugeri materiale de localuri si autovehicule.
Cand Directia Centrala de Securitate Publica face cunoscuta cresterea delictelor in scoli, aceasta nu vizeaza decat fapte inregistrate, care au dat curs la plangeri si anchete, fapt ce nu reprezinta decat partea vazuta a icebergului.
Un director de scoala , de ex., refuza sa depuna plangere impotriva unui tanar de 18 ani ,
pentru a nu-i distruge viitorul.Multi profesori sunt amenintati sau santajati de parinti pentru a mari notele odraslelor lor.
Autorul articolului se intreaba daca nu va trebui sa se acorde profesorilor dreptul de a purta arma sau daca nu va trebui sa voteze alocarea de fonduri speciale pentru a invata pe profesori karate sau alte arte martiale, asa cum au facut deja la Shleswig-Holstein.
Unii profesori din licee si gimnazii de cartier au reactionat public la violenta, intrerupand
lucrul.Sa privim lucrurile cu curaj , in fata.
In esenta ei, scoala este un loc inchis, unde nu exista nici drepturi si nici democratie. Numai in aceste conditii se spera sa ramana un loc de non-violenta. Aceste adevaruri sunt
greu de inteles intr-o societate fondata pe ideologia egalitarista si pe un sistem compasional. S-a vrut o scoala deschisa catre viata, in timp ce , de fapt,ar fi trebuit ca viata sa se deschida pentru valorile scolii. S-a pretins o scoala deschisa catre valorile vietii, cand de fapt scoala est deschisa catre valorile difuzate de televiziune: ban,drog,
coruptie,violenta, obscenitate,prostie, iar aceasta deschidere a dat rezultatele pe care le cunoastem.S-a vrut sa se stabileasca logica dreptului si a democratiei in scoala.
Este oare acest lucru compatibil cu faptul ca intre professor si elev este un raport de inegalitate si de dependenta?, se intreaba autorul articolului respectiv.
(continuare)
Prin autoritate , in mod liber aceptata a profesorului ,se realizeaza un lucru un pic misterios, mai mult decat un simplu transfer de cunostinte, pe care noi il numim educatie.
RăspundețiȘtergereAceasta nu este in mod prioritar o chestiune de cunostinte , ci mai ales de influenta.
Ea este conditionata de legile imitatiei, studiate de Gabriel de Tarde, sociolog francez, care a pus bazele scolii franceze de criminologie(1843-1904).
Educatia se sprijina , potrivit lui Platon, pe admiratia pe care o arata elevul pentru profesor.Famila renunta la orice responsabilitate in materie de educatie a tineretului si transfera ,in mod simbolic,aceasta sarcina coplesitoare scolii.Dar familiile fac totul pentru a-i priva pe educatori de orice autoritate asupra elevilor.
Intr-o societate in care e mai putin grav si mai putin periculos sa lovesti un professor decat un politist, profesorii sunt lipsiti de mijloace de actiune si fara influenta, remarca J.Julliard.Scoala ramane un loc de obligatie- acea faimoasa obligatie scolara-dar lipsita de posibilitatea de a sanctiona.Ea tinde sa devina un western fara sheriff, iar consecintele
morale ale unei astfel de situatii depasesc cu mult mediul scolar.
Cert este ca sunt multe explicatii ale acestei stari de lucruri.
Se poate conta pe politica moralizatoare a partidelor de dreapta si pe sociologizarea fenomenului de violenta de catre partidele de stanga.
Nu vreau sa remarc, spune autorul in continuarea articolului , decat faptul ca, o societate in care profesorii sunt loviti,se degradeaza si este gata pentru DICTATURA.
Iata ce spune Platon in cartea a VI-a, intitulata “Republca”, acum 2500 de ani, la Atena:
“In momentul in care parintii obisnuiesc sa lase pe copii sa faca ce vor, in momentul in care educatorii tremura in fata elevilor si prefera sa-i flateze, in momentul in care tinerii dispretuiesc legile, pentru ca nu mai recunosc nimic mai sus decat ei,, acesta este atunci debutul TIRANIEI”. Ce parere aveti ? Platon e de actualitate? Incotro scoala noastra?
Ar trebui, cat nu e prea ,(better tarziu late than never sau mieux vaut tard que jamais) sa se dezbata aceasta spinoasa problema.
Eu cred , la fel ca si J.Julliard, ca scoala ar trebui sa fie punctul de plecare de non-violenta si un loc de educare a iubirii.
I.C., NY
Ma bucur ca se dezbate, desi tarziu(better late than never sau mieux vaut que jamais) aceasta spinoasa problema, cel putin asa cum e oglindita in literatura. N-ar fi rau daca ati continua cu discutia despre violenta in sensul propus de articolul de mai sus.
Acelasi articol a aparut si "Conexiuni", la Posta Redactiei
sub un alt titlu si completat cu o introducere, sub semnatura mea.
Va urez succes!
Profesor pensionar,
Ion Cotoi, Massapequa, NY
Domnule profesor,
RăspundețiȘtergereÎn primul rând, mă bucură atenția constantă pe care o acordați scrierilor de pe acest blog.
Interesant articolul pe care l-ați transcris parțial. Constat însă că el este axat numai pe un sens al violenței, acela dinspre elev (+ familia acestuia) înspre profesor. Totuși, consider un pic exacerbată problema. Probabil știți mai bine decât mine că un profesor adevărat (vorbim de acela pentru care profesia sa este o vocație, nu despre un simplu simbriaș la stat, despre acela care iubește copiii și lucrurul cu aceștia) se impune fără probleme atât în fața elevilor cât și a părinților. Și asta fără să facă apel la vreo formă de violență.
Din păcate, există și violența dintre elevi, dar și - cea mai gravă, în opinia mea - aceea dinspre profesor spre elev. Și nu mă refer aici la formele uzuale ale violenței - un ton mai ridicat, o jignire, chiar o pălmuță. Există tot soiul de metode sofisticate ale violenței, la care se face apel. Unele chiar greu demonstrabile ori deloc. Nu știu cum e în America, dar în România, există o mulțime de așa-ziși profesori, indivizi fără nicio vocație cărora, la o analiză atentă, ar trebui să li se interzică apropierea de gardul școlii, darămite intrarea la clasă. Am cunoscut - atât ca elev/ student - cât și ca părinte de elev - persoane pline de frustrări, care și le varsă asupra elevilor, cu consecințe din cele mai catastrofale. Să nu uităm: profesorul are în mâini suflete și minți în formare. Cei care vor fi „modelați” pe mesajul violenței, din păcate, vor transmite mai departe acest mesaj. Nu insist. Discuția e lungă. Până la urmă, oricât s-ar discuta, oricâte soluții s-ar căuta, marea soluție rămâne aceea din mesajul Christic: „Să ne iubim unii pe alții!” Iubirea stinge orice conflict. Nu costă, nu doare, nu se termină niciodată.
Vă mulțumesc pentru mesaj,
cu prețuire,
FLDalian
Sunt de acord cu Dvs., ca sunt profesori care nu au ce cauta in scoli. Copiii,insa, indiferent cum sunt, trebuie adusi in scoli.
RăspundețiȘtergereCitez:
"Educatia se sprijina , potrivit lui Platon, pe admiratia pe care o arata elevul pentru profesor."
Daca nu ai pe cine "admira", nu-l poti lua ca model pe profesor, procesul educatiei sufera atunci. Procesul educativ e bilateral. Rolul principal jucandu-l profesorul. Deci el trebuie sa fie fara repros.
Violenta dinspre profesor catre elev, aveti dreptate, este o problema tot complicata. Dar mai usor de rezolvat. Fiind vorba de adulti, ei poti fi pedepsiti prin legi. Educatie prin constrangere.
Profesorul ideal trebuie sa aiba chemare. Rezolvarea problemei, asa cum o propune mesajul Christic, ar fi cea mai simpla. Sa punem iubire in locul urii, pentru a reduce la zero violenta. Sa ajungem, asa cum spunea Papa Ioan al II-lea, "sa ne iubim dusmanul!" Iubirea este premiul iubirii", zice un proverb englezesc in traducere libera. Despre "Iubire si violenta"in societate era prima
parte a acestui articol aparut in "Conexiuni".
Eu am lucrat in Romania 32 de ani ca profesor, in Maroc 4, iar in Franta 2. Aici n-am lucrat, asa ca nu stiu cum e decat din auzite.
Bine nu e, nici aici, si nici in alte parti. Literatura ar trebui sa fie un punct de sprijin in rezolvarea problemei violentei. Din pacate, si aici, avem de-a face cu "violenta".
O zi buna, plina de iubire!
Ion
Proverbul in original:” Love is love’s reward.”( John Dryden)
RăspundețiȘtergere"Iubirea e rasplata/recompensa iubirii."
"Educatia se sprijina , potrivit lui Platon, pe admiratia pe care o arata elevul pentru profesor." Adevărat! Cred că nu e om care să nu fi simțit aceasta pe propria piele. Fie am învățat cu sârg o materie „grețoasă” pentru că ne-a plăcut profesorul, fie, dimpotrivă, ne-am îndepărtat definitiv de o materie care ne-ar fi putut plăcea, numai pentru că nu ne-a plăcut profesorul. Ca să nu mai vorbim de educația în sens general: obiceiuri, gesturi, etc. Elevii au tendința de a imita profesorii pe care îi admiră.
RăspundețiȘtergereCa să nu mai vorbim de exemplul bunătății.
Mi-am amintit acum că fiul meu, care nu mă lăsa niciodată să îl ajut la lecții, prin clasa a IV-a mă tot punea să îl ascult la Religie. Și nu mă lăsa să închid caietul până ce nu reușea să redea perfect. Aproape mă îngrijorasem, nu înțelegeam ce se petrece cu el. Zic: „Măi copile, ce vă face Părintele (profesor era un preot), de înveți în halul ăsta? Vă bate, vă schingiuiește?” Răspunsul m-a lăsat fără replică: „Păi cum să nu învăț, dacă părintele e atât de bun, că ne pune 10 și atunci când nu știm de 10?” Te-ai aștepta ca, la o vârstă atât de fragedă, elevii să nu priceapă un astfel de mesaj. Și totuși...
Zi senină,
FL
Cu scuzele de rigoare, cu riscul de a va plictisi, am sa revin cu ceva completari la comentariul de azi-dimineata, aici,la noi.
RăspundețiȘtergereAm lucrat in Franta doi ani, ca prof. de mate de liceu. Doua intamplari, care vin sa motiveze articolul postat de mine, si sa raspunda partial intrebarii dvs.cum e in America. Iata cum e in Franta. Un elev, de origine marocana, punea serioase probleme de disciplina intregului colectiv de elevi si de profesori ai clasei.
Profesorii erau timorati si le era frica sa-l puna in discutia consiliului pe calsa, de frica sa nu fie acuzati de rasism, sovinism, etc. Eu, lucrand in Maroc inainte, vreo 4 ani, si cunoscandu-le metehnele, am cerut imediat convocarea Cons. pe clasa, cu participarea parintilor lui Mohamed. Pedeapsa a fost clara: Mutarea disciplinara la alta scoala in anul urmator. Iar, daca nu inceteaza pe perioada cat mai era inca elev, alte masuri si mai drastice se impuneau. Hotarare unanima in consiliu. Vine mama baiatului in alta zi decat la consiliu si o lamuresc cum am stiut eu mai bine. N-a indraznit sa scoata o vorba impotriva nimanui.
Mai mult, a recunoscut ca nu-l poate stapani nici acasa.Daca nu eram eu acolo, toti au recunoscut ca nu puteau sa ia o asemenea masura si totul s-ar fi intors impotriva liceului, cu manifestari huganice, etc.. Pe mine nu ma putea acuza de nimic nimeni.
Sunt cartiere intregi in Paris unde se petrec lucruri groaznice. Nimeni nu vrea sa mearga acolo ca profesor. Autorul articolului pune problema diplomatic, actualizand-o cu trecut.
A doua intamplare:
In timpul unei ore, Cristelle, sefa clasei, se ridica, paraseste locul ei si sare la gatul unei colege, era si boxerita, de origine marocana. Am intervenit imediat intre ele, am aplanat conflictul, si am continuat ora, ca si cand nimic n-ar fi fost.
Regula era ca imediat sa le trimit la Directorul Educativ,cum ar fi la noi. In general elevul e insotit de seful clasei. Aici era chiar seful implicat. Eu nu puteam parasi clasa pentru nicio secunda. Cristelle a informat ea imediat de cele intamplate, eu am tacut.
Eram obligat sa informez si sa propun masuri. Am tacut. Au asteptat toti intrigati.Tacerea mea le-a obligat sa se impace, iar Cristelle sa vina la mine sa-si ceara scuze. N-am intrebat niciodata de ce a facut ce a facut. Toti au ramas impresionati de felul in care am gerat conflictul, nefacand, nezicand nimic. Am primit chiar felicitari de la conducerea liceului. Nu le-am spus niciodata de ce am facut asa. Am incercat si am reusit sa stopez violenta fara a apela la masuri de o exigenta iesita din comun. Cristelle ar fi fost data afara din toate scolile din Franta, numai daca eu as fi relatat cele intamplate. Nimeni, dar nimeni, nici profesori, dar nici elevi, n-au scos o vorba despre cele intamplate la ora mea. As mai avea multe de povestit din intamplarile mele, atat in Franta, cat si in Maroc si , nu mai putin, din Tara mea. Dar asta ar insemna sa scriu o carte. Educatia este cel mai complicat lucru. Iar, cand trebuie educati educatorii, lucrurile se complica rau de tot de tot.
O zi buna!
Ion
Nu mă plictisiți, dimpotrivă, mă bucur că scrieți. Interesante întâmplările povestite și demne de luat în seamă. Poate n-ar fi rău să scrieți o carte pe această temă. Cred că s-ar găsi destul de mulți să o citească.
RăspundețiȘtergereVă mai aștept,
cu bucurie,
FLDalain
Ce placere sa o vad pe Adriana dupa atatia ani! Am fost colege de clasa la liceu. Multe salutari din partea Luciei Mogos
RăspundețiȘtergereSper că va citi. Dacă nu, îi voi transmite dacă o voi vedea.
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
FLD