Nu vodcă, ci amintiri !

Autor: LORENA ŢUICAN

Participant la concursul "Scrieţi, băieţi, scrieţi!" (2013)

Închipuitul banal. O rază de soare și o nouă zi. Alt pat. Altă înfățișare. Alt răsucit. Altă răsuflare. O nouă beție. O mahmureală pe măsură. Alte gene întoarse. Gene ferite de raze. Gust amar. Tremur neîncetat. Curs ratat.

Mircea e un învingător azi. Își ridică veselii cârlionți de pe perna de la bunica. Perna e făcută de bunică-sa. Așa cică – se observă de la o poștă textura învechită, albul devenit gri și fulgii plutind, prin pat, prin părul studentului  UNATC-ist – fulgii sunt tot timpul cu el. Menirea lor este una clară. Aceștia au capacitatea de a stârni râsul. Chiar și bosumflata-i faţă râde când se vede, spunându-şi: “Mirceluş,  iar ai înghițit dopul de la Stalinskaia?”. E lucru știut;  cafenelele actorilor sunt full. Ultima fiţă e Espresso  barul de vizavi.  Pentru ce să mai dai bani, s-ajungi pe Dorobanți? Riscu-i mare. Nu știi niciodată când te prinde cu mâța-n sac. RATB full. Banii pentru săptămână se țin la saltea, așteptând joia studențească. TRĂIASCĂ REGIA. Și perna? E literă de lege că nicio altă studentă, oricât de îndrăgită ar fi, nu poate s-o atingă. Altele, mai înfipte, îl întreabă dacă bunică-sa a avut găini multe. El le alintă pe ele “găinuşe”, cică se jumulesc repede!

Cum ziceam, Mircea se ridică din pat,  își miroase duhoarea, fuge-n baie. Se grăbește. Când nu, se spală pe dinți. Azi  e exact cum a zis  Chirilă, în melodia  aia  “Azi nu...te rog  “yo” nu” ... își trage repede perechea aia de pantaloni pe care  doar ce i-a luat de la doi lei, de la second handul din apropiere. Îi miroase, dar nu contează. Îşi încalţă bocancii de o vechime exuberantă și pleacă. Ia metroul. I se pare mai cool. Uneori, RATB-ul. Îmi povestește mereu câte ceva.

Odată,  chiar în ziua aia de care ți-am scris mai sus, trezit din zorii zilei, de mătușa la care stătea, într-un apartament modest, fuge repede să nu cumva să întârzie la cursul de cinematografie. Înainte de a urca în RATB, își șterge stropii de salivă lăsați de mătușa ce-l pupase pe obraz, scotocește în buzunarul  necăptușit bănuții pentru  “ciucalata” de la mătușa, înşfacă nişte țigări la bucată, de preferință Malboro roșu, își aprinde  “bunătatea”  cu acel chibrit furat din bucătăria  “comunistei “ şi așteaptă. Când vede că  135-ul se apropie, își stinge tacticos țigara în zidul apropiat, o bagă-n buzunar, își așază bretelele și caută  zâmbete. Vrea să zâmbească. A vrut mereu. Nu pare să se sature. Dar nimic la bord. Se așază și observă. În partea dreaptă, capturat de o liniște mortuară, un domn. Bine îngrijit. Se vedea că acasă îl așteptă nevastă-să în fiecare zi. Blugii evazați erau bine călcați. Cămașa, impecabilă. Ceasul abia își mai trăgea răsuflarea, părea resuscitat. Domnul era tacticos. Ceasul făcea parte din viață lui –se vedea clar! Credea că i l-a oferit nevastă-sa sau așa ceva – nu-l neglija niciodată.  Scoase din servieta de piele tocită o integramă și își chinui  mintea. Se luptă cu vorbele, se luptă! Nu îi păsa de ce se întâmplă în jur. Când simțea că cineva-l deranjează, se uita doar la bocanci. Să nu deranjeze cu privirea!

         În partea stângă, o tipă. Se evidențiase tocmai prin galbenul pălit al pantalonilor. Înfuleca pufuleți lotto classic. Plescăia, clar!  Nici ea nu se spălase pe dinți. Hanoracul roz cu glugă, cocul dezordonat, picioarele urcate pe  scaunul din fața ei întregeau imaginea. Singura preocupare a ei erau unghiile, și așa neîngrijite!

 Actorul nostru își făcu cruce și ... cu toate că avea o viață dezordonată își zise: 

 “ Cam așa e și cu locurile pe care noi le ocupăm în viață: în timp ce unii se află în dreapta Tatălui, alții în stânga, în timp ce unii sunt preocupați de inteligență, alții de fizic, în timp ce unii sunt educați, alții nu, în timp ce timpul trece, creștem, limitându-ne sau nu.”

         Astăzi îmi zice c-ar mai vrea studenție ca a lui, c-ar vrea să joace un alt rol pe scena vieții sale, c-ar vrea să fie călător, însă unul rațional, care, din când în când... să  se oprească la cafeneaua din colț și... nu vodcă, ci..amintiri !

Lorena Ţuican

Clasa a XI-a G, Colegiul "Mihai Viteazul", Slobozia