Din anii de școală, anii noștri tineri

 Munteni Buzău, Școala Generală (nr.1), 22 iunie 2024

 

 

Trec anii peste noi și ne poartă pe cărări diferite. Vom fi avut visuri, speranțe, iluzii. Unele s-au împlinit, altele așteaptă cuminți, ascunse într-un colț de gând sau de inimă. Pe altele le-am pus la colț, în genunchi, pe coji de nucă. Visuri îngenunchiate.

Plec înspre școală, pe o căldură de 30 de grade plus, împreună sora mea, Alina, cu cinci ani mai mică, roz-alba (la straie), diafana cu ochi albaștri. Eu – galbenă toată (la rochie și pălărie), ca un strop din soarele acesta neîmblânzit, care arde. Realizez un fapt și îi spun și ei: e prima dată când mergem împreună la școală. Când eram eleve, diferența de vârstă ne separase în cicluri gimnaziale diferite, cu orare diferite. Suntem generații ale decrețeilor, mulți, nu aveam loc toți odată în școală. Pe vremea aceea, erau trei școli în Munteni, acum e una singură și nici aceea nu mai are nevoie de orar separat în dimineață și după-amiază. Străbatem șoseaua, prin dreptul lacului de odinioară (acum secat) ne amintim patinajul mai mult sau mai puțin artistic pe care-l efectuam iarna. Ea prefera ghiozdanul așezat sub burtă, care o purta ca o sanie. Era și ăsta un fel de a sta cu burta pe carte.

În curtea școlii, ne așteaptă organizatorii, cu muzică adecvată momentului: Cristi Anton, neobositul, care a visat să ne adune, mai multe generații la un loc, susținut de mereu implicatul primar, Florin Stan, fost coleg de clasă cu Alina. Încet, încet, se adună mai mulți. Când văd un grup mai mare îmi vine ideea să mă uit la ceas. Un minut până la 15, ora de începere anunțată. Sunt mândră de generația mea, care a învățat punctualitatea și care nu a uitat-o.

Îmi regăsesc doi foști colegi, pe Nelu și pe Lili. Alina e mai norocoasă, găsește trei băieți și o fată. Cu ochii minții nu vedem bărbații și femeile care am devenit, ci băieții care băteau mingea și fetele care săreau coarda în curtea școlii. Îmi dau seama de asta când o aud pe Alina mirându-se de un coleg căreia ea îi vine acum până la umăr: „cum se poate să fie el, când era atât de mic!”

Ne adunăm într-un careu, chiar dacă „soarele a curs pe pământ”. Măcar profesorii sunt la umbră! Festivitatea decurge frumos, se oferă plachete de merit cadrelor didactice și unora dintre foștii elevi. Dar toți cei prezenți merită un premiu pentru neuitare. Fiecare dintre cei nominalizați se adresează celor prezenți, în ciuda emoțiilor evidente. Toată lumea aplaudă, mai cu seamă pe profesorii care au ales să ne fie aproape: familia Bejgu, familia Tomescu, doamna Condruț. Cei care nu mai sunt, nu mai sunt. Dar unde sunt cei care încă mai sunt? Lăsăm întrebarea fără răspuns. La final, cine are curaj să joace pe căldura de foc, se înscrie în horă.

De la ora 17, pe stadion, meciul dintre oldies și tinerei. Iar de la 22, discotecă. Un fel de remeber al anilor 80-90. Cu DJ, cu dansatori profesioniști, cu noi, ceilalți, neprofesioniștii, imitându-le mișcările. Câțiva aleg să privească meciul de fotbal de la TV.

Dansăm, mai ieșim, mai vorbim, ne mai plimbăm, revenim... până târziu, în noapte. Mă umplu de bucurie când văd comuna mea frumoasă ca un oraș, luminată mai puternic decât Slobozia, cu parcuri moderne pentru copii, cu aparate de sport pentru toate vârstele, cu aspersoare care udă gazonul verde, cu oameni pașnici, glumeți, petrecăreți în limita bunului simț.

Și-mi amintesc de versul meu de mai demult, inspirat de locul copilăriei: „Ceva se schimbă, ceva rămâne la fel.” Se schimbă fața lumii (în bine), noi doar rămânem la fel. Într-un colț de inimă, într-un colț de gând.

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 23 iunie 2024

Mulțumiri tuturor pentru această întâlnire mirabilă!

 

Cărţile scriitoarei Florentina Loredana Dalian, îngemănare de candoare, sensibilitate şi umor

 Text preluat din Tribuna.ro

 

Unic pentru fiecare dintre noi este modul în care ne raportăm de-a lungul vieţii  la multitudinea clipelor trecute. Acelaşi caracter de unicitate îl are şi  felul în care facem din aceste clipe - dincolo de frumuseţea sau dramatismul lor - scări într-un parcurs menit să ne conducă înspre Dumnezeu. Creatorul le-a hărăzit unora talentul de-a surprinde cu multă acurateţe trăirile fiinţei umane şi le-a conferit harul de-a le imortaliza pe pânză sau hârtie, pe benzi audio sau video, pentru a putea face din  punctele de reper ale împlinirilor multora dintre noi bornele ce pot oricând călăuzi paşii celor ce au în faţa lor viitorul. Sesizând eleganţa unor gesturi umane ori tragismul unor situaţii, nu puţini scriitori le-au inclus în paginile ce le-au înlesnit trecerea peste pragurile reuşitelor personale şi peste pragul consacrării literare. Istoria existenţei unui scriitor se împleteşte cel mai adesea cu cea a operelor semnate, din însumarea lor răzbătând mângâieri venite dinspre suflete deschise, pline de sensibilitate, candoare şi sinceritate.
Astfel de mângăieri ne oferă, cu bonomie, seninătate şi căldură,  Florentina Loredana Dalian, inginerul chimist ce a realizat faptul că a se dedica scrisului şi culturii nu este  doar o pasiune, căreia 
i-a dat curs, ci o datorie faţă de semeni. Aşa se pot înţelege căldura şi eleganţa cu care scrie, făcând din toate creaţiile sale adevărate bijuterii, indiferent dacă semnează cronici literare, poezii, proză scurtă, proză umoristică sau romane. Doamna Florentina Loredana Dalian, realizatoarea pro bono a emisiunii săptămânale "Ostrov Cultural", de la Radio "Vocativ", are publicate nenumărate articole în ziare şi reviste culturale din întreaga ţară, dar mai ales volume care-şi vor găsi locul în paginile marii istorii a Literaturii Române atunci când peste ţară (şi lume) va sufla zefirul reîntoarcerii la o sinceră şi corectă apreciere a valorilor. Pentru că în toate textele talentul domniei-sale  se îngemănează cu o mare sensibilitate şi afecţiune pentru oameni, scriitoarea- ce locuieşte în Slobozia spre a fi acasă în orice colţ al României- dovedeşte cu fiecare carte publicată că a iubi viaţa înseamnă a iubi ceea ce ne oferă ea fiecăruia în orice moment trăit. Volumele "Hanul dintre vii", "Înainte de magnolii", "A unsprezecea poruncă", "Scrisori netrimise", "Aceeaşi lună peste sat", "Şi copiii se îndrăgostesc" etc. conduc cititorii spre o stare emoţională ce-i determină să fie gata să se implice pentru a schimba destine şi a creiona un final cât mai împlinit acţiunilor personajelor literare. Paginile pline de sensibilitate sunt o caracteristică a scriitoarei, educată din copilărie să-L iubească pe Dumnezeu şi să iubească oamenii. Din trăiri lăuntrice, în deplină concordanţă cu frumuseţea propriului suflet, doamna Dalian creează imagini cu un mare impact emoţional, unele texte fiind  însoţite de dovada unui umor de mare fineţe, certitudine a inteligenţei şi a unei bogate culturi. Iar delicateţea cu care scriitoarea tratează personajele o face aproape unică în literatura contemporană. În volumul de poezii "Ostrov", întrebându-se dacă nu cumva iubeşte mai mult decât îi este îngăduit, le mărturiseşte semenilor că le lasă gândul ca pe un semn de carte. E un îndemn la a-i deschide cărţile pentru a înţelege mai profund cât de mare este nevoia de a continua să cultivăm puritatea sufletului şi nobleţea unui înalt caracter. Generoasă, cu tact şi umor, scriitoarea Loredana Florentina Dalian ne oferă mai mereu ceva din candoarea şi sensibilitatea pe care le-a primit în dar de la Dumnezeu. Trăim timpuri în care toţi avem aşa de multă nevoie de ele!

Sibiu, 24 octombrie 2022

Tiberiu Dumitru Costăchescu

Despre autor 

Calendar ialomițean - martie 2018

Azi, 3 martie, serbăm Ziua Scriitorului. Cu acest prilej, urez La mulți ani, plini de creații inspirate scriitorilor, dar și cititorilor și oamenilor de carte/ cu carte. 
Ziua mea de naștere e tot în martie, prilej cu care Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița mi-a făcut o frumoasă surpriză: 
„Expoziția lunii martie
În cadrul expoziției „Calendar ialomițean” din această lună, va fi aniversată scriitoarea Florentina Loredana Dalian, născută în București la 29 martie 1968.”  Reverență!  
Cu acest prilej, m-aș bucura să vizitați biblioteca și să alegeți o carte pentru lectură. Am auzit că literatura nu mușcă. Doar scriitorii. :)

Revista de literatură „Parnas XXI”

Puteți citi pagina mea 

AICI 

 

Medalion literar la Apollon

Urziceni, 2 octombrie 2017, Cafeneaua Zebranno

Jurnal de risipită (59)

 

Societatea Culturală „Apollon - România”, înființată (în 31 martie 2007) și condusă de Excelența Sa domnul Ambasator Cultural Convenția ONU-Geneva, poet și editor George Călin, având ca partener Coffee Shop Zebranno din Urziceni, desfășoară în urbe activități culturale sub titlul „Lecția de poezie. La o cafea cu Apollon”, de care publicul avizat se bucură săptămânal, participând la seri de muzică și literatură, în zilele de luni, începând cu ora 18. 

Prezentă ca spectator în două ocazii, când invitații seratelor au fost scriitorul ieșean Vasile Larco și, respectiv, tenorul basarabean Dumitru Gheorghiu din Chișinău, am avut onoarea să particip în calitate de invitat în seara de 02 octombrie 2017. Într-o atmosferă călduroasă, mulți dintre cei prezenți fiindu-mi prieteni, confrați într-ale scrisului sau cunoscuți din alte domenii, am recitat, în principal poezii din volumul recent „Domnișoara Nimeni”, dar și din cel viitor „Ostrov”, poezii grupate pe trei teme: toamna, iubirea și credința. Poetul George Călin, conform obiceiului de a dedica o poezie fiecărui invitat, scrisă special pentru acesta, a început prin a o recita pe cea dedicată mie, intitulată „Refuzând zborul...”. Despre mine au vorbit, prea frumos și prea laudativ, scriitorii Titi Damian, Alexandru Bulandra și Lili Balcan. Doamna biolog Luminița Constantinescu a avut o intervenție spumoasă și mi-a adresat întrebări interesante. La insistențele domnului Damian, deși eu pregătisem numai poezie, am citit și textul de proză „Când Dumnezeu era impiegat” din antologia alcătuită de domnia sa „Scriitori din Zodia Helis”. M-am bucurat și de prezența distinșilor domni: viceprimar Liviu Cazan, scriitor și profesor Grigore Spermezan, poet și profesor Ion Văduva, a prietenei mele Rodica și a mamei mele. 

          Am simțit emoția publicului care mi-a transmis starea necesară poeziei, unii chiar mi-au spus despre bucuria și trăirea domniilor lor, mi-au fost cerute cărți și autografe, am primit din partea Societății „Apollon” o elegantă plachetă și din partea domnului Liviu Cazan (care mi-a mărturisit că a depistat în poezia mea o oarecare apropiere de poezia rusă) un superb buchet de trandafiri... Am trăit o minunată seară literară, pentru care mulțumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea ei și au fost prezenți cu tot sufletul.

          Urez „apolloniștilor” cât mai multe regaluri ale spiritului, susținute de muzică și poezie, iar eu voi încerca să mai particip, din scaunul spectatorului, atunci când voi putea. Poetul George Călin ne amintește faptul că ușa este deschisă tuturor. Tuturor acelora care iubesc arta.  

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 03 octombrie 2017