Varsta a anilor mei 20

La Școala Gimnazială nr, 144, București

 

La steaua

Uneori

Versuri de Florentina Loredana Dalian, din volumul de poezie „Ostrov”

Realizare video: Tincuța Horonceanu Bernevic

Eu stau la ușă... (video)

 

 

UNITED WORLD OF POETRY/ LUMEA UNITĂ A POEZIEI

Sub deviza: Noi stăm acasă, dar poezia nu trebuie să stea
We are staying home, but Poetry doesn't have to

The virtual poetry happening "UNITED WORLD OF POETRY" organized by poet and writer Igor Krajchev will start on 26th of April in 6 PM UTC+2, with 33 poets participating from 25 countries, from Europe, Asia, Africa, Australia, North and South America. These big and important poetry names will share their poetry with everybody that will follow the event's live stream on You Tube. The event starts in Veles, so symbolically it will start with the lyrics of Racin, one of the greatest Macedonian poets. This is why on Sunday, Veles will be poetic center of the World.
Media support of the event gives Macedonian national TV ALFA.
The whole event can be watched live on You Tube on the following link: https://www.youtube.com/channel/UC4WTX_fz5OMQjzC4TRGmZ-A…

Festivalul virtual de poezie „Lumea Unită a Poeziei”, organizat de scriitorul macedonean Igor Krajchev, va începe mâine, duminică, 26 aprilie 2020, la ora 18, cu participarea a 33 de poeți din 25 de țări din Europa, Asia, Africa, Australia și America de Nord și de Sud. Aceste nume importante ale poeziei își vor împărți poezia cu toți cei care vor urmări evenimentul live pe Youtube. Evenimentul este inițiat în Veles (Macedonia), astfel că, în mod simbolic, el va începe cu poezia lui Racin, unul dintre cei mai mari poeți macedoneni. Iată de ce, duminică, Veles va fi centrul poetic al lumii.
Suportul media al evenimentului va fi asigurat de Televiziunea Națională din Macedonia, TV ALFA.
Întregul eveniment poate fi urmărit live pe Youtube la următorul link: https://www.youtube.com/channel/UC4WTX_fz5OMQjzC4TRGmZ-A…

(Mulțumesc poetului Igor Krajkev pentru invitația pe care mi-a adresat-o la acest maraton virtual de poezie internațională. Voi citi, în limbile română și engleză, poezia „Ora stingerii” - „Lights out”- din volumul „Domnișoara Nimeni”.)

Mâinile-au scris

Poezie de Florentina Loredana Dalian, din volumul „Ostrov”, apărut în 2019, la editura „Detectiv Literar”

Eu stau la ușă și bat

Poezie de Florentina Loredana Dalian

Tâlharul

Cântec pentru Iuda Iscarioteanul

Fiul risipitor

Război

Sanatoriu

Domnișoara Nimeni

Călătorule

De ce te-ai oprit? De ce mă priveşti la răscruce, tăcut întrebând încotro s-apuci?

Eu nu-s decât frunza îngălbenită prea devreme adusă de vânt la-ntâmplare la masa ta. Sunt muzica pe care uneori o auzi, ascultându-ţi sufletul. Sunt povestea frumoasă care ţi se năzăreşte în serile de iarnă, când stai la gura sobei. Ce rămâne din toate acestea?

Călătorule, pune-ţi masca şi caută-ţi de drum!

Ai să mă aflii risipită în cântecul greierelui sau poate în joaca unei veveriţe dintr-o livadă cu aluni. În trilul unei păsări, în clinchetul zurgălăilor sau în zâmbetul altei trecătoare.

De mă vei căuta, mă vei găsi. Ori poate n-ai să mă găseşti niciodată, pentru simplul motiv că mă porţi în tine.

Slobozia, 02 august 2014

(prelucrare după un text mai vechi, 27 mai 2006)

În fotografie: autoarea, Pamukkale (Turcia), august, 2009

Imagine înregistrare: pictură de Andrew Atroshenko

Triumful iubirii - de Magda Isanos

As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
la care inca de copii priveam
cand rasarea-n anume ceas la geam,
si eu si tu spuneam:"E steaua mea!".

Si-asemeni stelei va fi fost si-o carte
care-n aceeasi vreme sa ne placa
mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
a stramtei lumi; si cine stie daca
ne-am despartit candva cu-adevarat
privirile pe cer si pasii pe pamant,
de vreme ce ni s-au amestecat
intr-un universal si orb alint...

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
intaia oara, si-n ce tara-anume,
si cate trupuri am schimbat si nume,
cand trecatoare morti ne-au adumbrit?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
si nu m-as rătăci si nu m-aş teme
decat in clipa-n care m-ai uita.

Atunci, atatea lumi ce plamadira
cu truda lor fiinta noastra, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca sa desfaca ceea ce-mpletira.
Din cer, ca dintr-un pom, cand s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; si din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
imprastiind pe-ntinderea albastra
noi sateliti, ca viata n-o sa stea...
si fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am astepta-o seara la fereastra
si-am spune tresarind:"E steaua mea!".

Magda Isanos

Aceste drumuri

Cărări şerpuind

prin vieţile noastre

aceste drumuri dus-întors

care ne apropie-depărtează

la limita dorului

vârtejul zilelor

şi al atâtor nopţi

de singurătate

ne face să uităm

că pe o cărare ori poate

dincolo de ea

cineva ne aşteaptă

şi-n timpul acesta

iubirea stă-nchisă în inimi

ca-ntr-o menghină

aşteptând clipa zborului

către celălalt

către cel care a uitat

să iubească...

Slobozia, 24 mai 2014

Textul în interpretarea autoarei

Muzica: Armik - Meet you in Heaven

"Te port în mine" - Dedicaţie de Ziua Internaţională a Poeziei

21 martie este Ziua Internaţională a Poeziei. Una dintre cele mai frumoase poezii este "Te port în mine", scrisă de Zorica Laţcu. O transcriu mai jos şi o redau, totodată, în 2 interpretări: una feminină, din păcate anonimă (n-am găsit menţionat interpreta) şi una masculină, a Părintelui Arhimandrit ("în rezervă", mă rog:) Teofil Părăian. 

Te port în mine...

Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia samânţa ei.

Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Şi port la gât, nepreţuit sirag,
Strânsoarea cald-a braţului tau drag.

Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin,
O poama aurită de smochin.
Te port în braţe, horbote subţiri,
Manunchi legat cu grijă, fir cu fir.

Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

Zorica Laţcu

Pictură de Andrew Atroshenko

Poezii siameze: FIUL RISIPITOR

Experiment literar, autori: Marius Stan şi Florentina Loredana Dalian

Mi-a venit rândul să propun tema, titlul şi versul "de lipitură"; la sugestia lui Marius, am ales să scriem poezie. Am convenit cu el că tema va fi "Părinţi (mamă, tată)", titlul "Fiul risipitor" şi vom începe cu acelaşi vers: "Sunt, mamă, fiu risipitor". În rest, am scris fără a ne consulta. Mi s-a părut interesant că amândoi ne-am gândit cam la acelaşi lucru şi, totodată, am folosit în poezii viţelul biblic. Evident, fiecare cu stilul său. Rezultatul - mai jos. 

FIUL RISIPITOR

Sunt, mamă, fiu risipitor;

mi-am risipit şi dragostea şi anii.

Am bătut pe la toate uşile inimilor;

nimeni nu-i acasă.

Uscate sunt buzele mele

de arşiţa atâtor nesăruturi.

Am plecat cu aripi de-acasă,

m-am hrănit cu visuri;

acum mi-au rămas numai roşcove.

Uneori, seara, îmi amintesc

apusurile pe după dealul nostru.

Ah, mamă,

a fost o vreme când vedeam numai răsăritul.

Tu ce mai faci?

Lacrimile tale sunt la fel de sărate,

la fel de tăcute

ca inima mea bătând

pentr-o dragoste nemărturisită?

Mă voi întoarce, mamă,

dar nu-ţi vei mai recunoaşte fiul.

Sunt mai bătrân decât tine, mamă

şi port în inimă ca-ntr-o raniţă

cenuşa înstrăinărilor.

Să nu-i spui

să nu-i spui tatei să taie viţelul cel îngrăşat!

Fă numai focul în odaie;

mi-e dor să văd lumina  flăcărilor

cum joacă pe pereţii albi

văruiţi de tine înainte de Paşti.

Nici să nu

nici să nu tocmească lăutari

-         ce folos? –

Vreau numai să-ţi aud ţie cântecul

acela pe care mi-l cântai când eram în leagăn.

Aşa să faci!

Aşteaptă-ţi, mamă, fiul risipitor,

căci el se va întoarce…

… într-o zi.

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 13 martie 2014

FIUL RISIPITOR

Sunt, mamă, fiu risipitor

te aud și te văd de peste mări și țări

îți trimit vederi din colțurile lumii

cu scris mărunțel, ca să încapă mult

M-am îndepărtat, mamă, și abia acum

te simt mai aproape

te văd într-o lumină caldă, crepusculară

necăjită că ne-am împrăștiat, că ceva nu e bine

cum ne uităm la fotografii înrămate

Sunt, tată, fiu risipitor

ca lăcustele au trecut peste mine anii

conștiința mea spălată în ropote de ploaie

e mai curată ca niciodată

 „Fii bărbat” – ziceai tu – „O să fie bine”

și a fost, și este

Așa că nu tăia încă vițelul cel gras

abia am mers jumătate de secol

și mai pot merge

și mai pot face lucruri minunate 

Marius STAN

Washington DC, 13 martie 2014

"Fiul risipitor" - de F.L. Dalian, în interpretarea autoarei

Muzica: Ernesto Cortazar - "Bethoven's silence"

Pictură de Andrew Atroshenko

Arti(leri)stul

Paşi pe inimă

defilând cadenţat un-doi un-doi

precum regimentul de vânători de munte

sau nu mai bine de artilerie

se mai aude strigătul mut ascuns pe după cuvinte

pe după note

do-re-mi-fa-sol-la

la-sol-fa-mi-re-do

tonul la cântec

nătânga asta de inimă şi-a pierdut cheia sol

dă-o-n bălării

(pe cheie nu pe inimă)

Artileristul cară o raniţă-n spate

ce duci acolo

n-ai şi vreo inimă rătăcită

printre cartuşe grenade şi alte chestii bubuitoare

n-am zice

la ce-ţi trebuie

un-doi un-doi îşi reia cadenţa

tic-tac tic-tac îi bate ceasul la mână

tic-tac şi nătânga de inimă

că doar ce altceva ştie să facă

Artileristul trece cu tunul prin inimă

nu trage mă zăpăcitule

îşi poartă războiul lui călare pe tanc

i s-a-nţepenit o şenilă în ventriculul stâng

în rest toate bune

numai de n-ar bubui chestia aia

lasă inima zăpăcitule

nu mai încerca să-i tragi cuiul

că nu-i grenadă

măi bezmeticule călare pe tanc

sau pe tun sau pe vreo iluzie rătăcită

ce-ai căutat în inima-aceasta fără instrucţiuni de folosire

Slobozia, 10/ 11 martie 2014

Muzica: Stamatis Spanoudakis - "Eternal love"

Ninge

Ninge, viscoleşte fără îndurare,

Ninge peste suflet, parcă a uitare.

Ninge. Cui îi pasă că-n grădina mea

Obosiţi sunt merii şi-ngheţaţi sub nea?

Ninge şi ninsoarea poartă-n ea durerea

Unor zile albe, când aveam puterea

Să credem în vise şi în cifra doi;

Ninge. Li se rupe norilor de noi.

Ninge. M-aş tot duce pe unde-am mai fost,

De-ar avea ninsoarea asta vreun rost!

M-aş preface-n ană spre manole-al meu,

Da-mi stă-n cale zidul dureros şi greu.

Ninge, fir-ar iarna dumneaei de viaţă!

De atâta alb, sufletu-mi îngheaţă...

Slobozia, ianuarie 2009