„Fiul risipitor” în revista „World literature magazine” din Uzbekistan

 

Mulțumiri scriitorului Sherzod Artikov pentru traducerea poeziei mele „Fiul risipitor” în limba uzbecă și publicarea acesteia în revista „World literature magazine”! 

Poezia în limba română (din volumul „Domnișoara Nimeni”): 

Sunt, mamă, fiu risipitor;

mi-am risipit şi dragostea şi anii.

Am bătut pe la toate uşile inimilor;

nimeni nu-i acasă.

Uscate sunt buzele mele

de arşiţa atâtor nesăruturi.

Am plecat cu aripi de-acasă,

m-am hrănit cu visuri;

acum mi-au rămas numai roşcove.

 

Uneori, seara, îmi amintesc

apusurile pe după dealul nostru.

Ah, mamă,

a fost o vreme când vedeam numai răsăritul.

 

Tu ce mai faci?

Lacrimile tale sunt la fel de sărate,

la fel de tăcute

ca inima mea bătând

pentr-o dragoste nemărturisită?

 

Mă voi întoarce, mamă,

dar nu-ţi vei mai recunoaşte fiul.

Sunt atât de bătrân, mamă

şi port în inimă ca-ntr-o raniţă

cenuşa înstrăinărilor.

 

Să nu-i spui

să nu-i spui tatei să taie viţelul cel îngrăşat!

Fă numai focul în odaie;

mi-e dor să văd lumina  flăcărilor

cum joacă pe pereţii albi

văruiţi de tine înainte de Paşti.

Nici să nu

nici să nu tocmească lăutari

-        ce folos? –

Vreau numai să-ţi aud ţie cântecul

acela pe care mi-l cântai când eram în leagăn.

 

Aşa să faci!

Aşteaptă-ţi, mamă, fiul risipitor,

căci el se va întoarce…

… într-o zi.

Florentina Loredana Dalian

Proiectul “Invitați la Cafeneaua literară” cu Virgil Diaconu, invitată F...

Invitată la Cafeneaua Literară

 

 

ANINOASA - SLĂNIC - ARGEȘ - CONVORBIRI LITERARE - LOREDANA DARIAN - SEPT...

,,Serile Cala tiene” din 27 09 2023

DREPTUL LA VIATA 07.03.2023

Varsta a anilor mei 20

La Școala Gimnazială nr, 144, București

 

Școala și noi – Declarație antirăzboi

 Întâlnire cu elevi ai Școlii Generale nr. 144 București

 

 

Că frumusețea va salva lumea a spus-o demult Dostoievschi și încă mai sunt oameni care se încăpățânează să creadă în această transformare prin frumusețe, care de cele mai multe ori e înfățișată prin artă.

Despre editorul Valentin Ajder (Eikon) știam că lucrează la asta cu insistență de ani buni și continuă să o facă. Prin mulțimea de cărți editate și prin purtarea mesajului acestora în cât mai multe locuri. Astăzi am cunoscut și alți oameni care aderă ideii, chiar dacă efortul acesta rămâne cel mai adeseori nerăsplătit. În plan material, căci, altfel – ce mai răsplată!

Doamna Elena Fântâneru, profesoară de limba și literatura română, și-a încheiat activitatea didactică, devenind pensionară, dar nu și „misiunea” din care nu poți demisiona și nici nu te poți pensiona. Lucrează în continuare cu elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 144 din București (pe care a și absolvit-o), arătându-le fața frumoasă a lumii, fie prin teatru, fie prin literatură. Ce șansă extraordinară să întâlnească un director deschis către astfel de manifestări (domnul profesor de istorie Dragoș Marinescu) , care încurajează prin toate mijloacele elevii să „guste” și din bucuria întâlnirii cu artele nu doar la clasă, ci și în timpul liber!

În trioul acesta extraordinar m-am aflat și eu astăzi în calitate de (pretinsă) scriitoare, mai exact pentru poezia din volumul „Domnișoara Nimeni” (Eikon, 2017), pe care doamna Fântâneru o citise și a ținut neapărat să mă invite. Cu alte cuvinte, am fost în rolul de „scriitor viu”.

Minunată surpriza pe care a pregătit-o cu elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, care au citit din poeziile mele, atât de frumos încât m-au convins și pe mine să-mi placă ce-am scris! Poezia s-a împletit cu muzica, cu care ne-a încântat neobositul Valentin Ajder. Tot dumnealui a susținut că nu m-a văzut niciodată atât de emoționată. Căci este, într-adevăr, o emoție deosebită să vezi, să auzi, să afli că vorbele tale reverberează și în alții.

Elevii au părut că se bucură de moment, însă nu numai ei; au fost prezenți și domnul director și câteva doamne profesoare (de română, de fizică, de franceză) care și-au mărturisit încântarea. Ori de câte ori văd profesori însoțind elevi la astfel de manifestări știu că acei copii se află pe mâini bune și îmi crește speranța în ziua de mâine.

Le mulțumesc tuturor pentru darul de a-mi arăta fața frumoasă a lumii! O școală frumoasă, cu oameni frumoși, relaxați, în care parcă domneau liniștea și înțelegerea. Să fi fost și datorită faptului că dincolo de gardul școlii se înălța o biserică? Din păcate, preoții care fuseseră invitați nu au putut ajunge. Dar poate ne-a ajuns darul rugăciunii.

Întrebat de editorul care a oferit cărți cu dărnicie (eu, cu aceeași dărnicie, am oferit autografe) de ce venim noi pe pământ, un elev a răspuns: „Pentru că avem o misiune”. Așa îl învățase bunicul. Fie ca oricare dintre noi să ne cunoaștem „misiunea” și să o putem duce la îndeplinire!

Închei cu vorbele de început ale domnului Valentin Ajder care, arătând chitara și cărțile, a afirmat că aceasta este declarația noastră antirăzboi. Eu consider că poate fi considerată și o declarație de război: războiul împotriva inculturii și a lipsei de educație. Felicitări tuturor celor care poartă doar astfel de războaie!

 

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 09 februarie 2023

 

 

Cărţile scriitoarei Florentina Loredana Dalian, îngemănare de candoare, sensibilitate şi umor

 Text preluat din Tribuna.ro

 

Unic pentru fiecare dintre noi este modul în care ne raportăm de-a lungul vieţii  la multitudinea clipelor trecute. Acelaşi caracter de unicitate îl are şi  felul în care facem din aceste clipe - dincolo de frumuseţea sau dramatismul lor - scări într-un parcurs menit să ne conducă înspre Dumnezeu. Creatorul le-a hărăzit unora talentul de-a surprinde cu multă acurateţe trăirile fiinţei umane şi le-a conferit harul de-a le imortaliza pe pânză sau hârtie, pe benzi audio sau video, pentru a putea face din  punctele de reper ale împlinirilor multora dintre noi bornele ce pot oricând călăuzi paşii celor ce au în faţa lor viitorul. Sesizând eleganţa unor gesturi umane ori tragismul unor situaţii, nu puţini scriitori le-au inclus în paginile ce le-au înlesnit trecerea peste pragurile reuşitelor personale şi peste pragul consacrării literare. Istoria existenţei unui scriitor se împleteşte cel mai adesea cu cea a operelor semnate, din însumarea lor răzbătând mângâieri venite dinspre suflete deschise, pline de sensibilitate, candoare şi sinceritate.
Astfel de mângăieri ne oferă, cu bonomie, seninătate şi căldură,  Florentina Loredana Dalian, inginerul chimist ce a realizat faptul că a se dedica scrisului şi culturii nu este  doar o pasiune, căreia 
i-a dat curs, ci o datorie faţă de semeni. Aşa se pot înţelege căldura şi eleganţa cu care scrie, făcând din toate creaţiile sale adevărate bijuterii, indiferent dacă semnează cronici literare, poezii, proză scurtă, proză umoristică sau romane. Doamna Florentina Loredana Dalian, realizatoarea pro bono a emisiunii săptămânale "Ostrov Cultural", de la Radio "Vocativ", are publicate nenumărate articole în ziare şi reviste culturale din întreaga ţară, dar mai ales volume care-şi vor găsi locul în paginile marii istorii a Literaturii Române atunci când peste ţară (şi lume) va sufla zefirul reîntoarcerii la o sinceră şi corectă apreciere a valorilor. Pentru că în toate textele talentul domniei-sale  se îngemănează cu o mare sensibilitate şi afecţiune pentru oameni, scriitoarea- ce locuieşte în Slobozia spre a fi acasă în orice colţ al României- dovedeşte cu fiecare carte publicată că a iubi viaţa înseamnă a iubi ceea ce ne oferă ea fiecăruia în orice moment trăit. Volumele "Hanul dintre vii", "Înainte de magnolii", "A unsprezecea poruncă", "Scrisori netrimise", "Aceeaşi lună peste sat", "Şi copiii se îndrăgostesc" etc. conduc cititorii spre o stare emoţională ce-i determină să fie gata să se implice pentru a schimba destine şi a creiona un final cât mai împlinit acţiunilor personajelor literare. Paginile pline de sensibilitate sunt o caracteristică a scriitoarei, educată din copilărie să-L iubească pe Dumnezeu şi să iubească oamenii. Din trăiri lăuntrice, în deplină concordanţă cu frumuseţea propriului suflet, doamna Dalian creează imagini cu un mare impact emoţional, unele texte fiind  însoţite de dovada unui umor de mare fineţe, certitudine a inteligenţei şi a unei bogate culturi. Iar delicateţea cu care scriitoarea tratează personajele o face aproape unică în literatura contemporană. În volumul de poezii "Ostrov", întrebându-se dacă nu cumva iubeşte mai mult decât îi este îngăduit, le mărturiseşte semenilor că le lasă gândul ca pe un semn de carte. E un îndemn la a-i deschide cărţile pentru a înţelege mai profund cât de mare este nevoia de a continua să cultivăm puritatea sufletului şi nobleţea unui înalt caracter. Generoasă, cu tact şi umor, scriitoarea Loredana Florentina Dalian ne oferă mai mereu ceva din candoarea şi sensibilitatea pe care le-a primit în dar de la Dumnezeu. Trăim timpuri în care toţi avem aşa de multă nevoie de ele!

Sibiu, 24 octombrie 2022

Tiberiu Dumitru Costăchescu

Despre autor 

Întâlnire literară la Bârlad (video)

 

Ziua Internațională a Poeziei - 2022

 

 

DARPAN - Poetry Festival Award 2020

 Pentru poezia „Ora stingerii”/ „Lights out” din volumul „Domnișoara Nimeni”

(traducerea Horia Cocoș)

 

DOMNIȘOARA POEZIE

           

            N-a fost niciodată “domniṣoara Nimeni”, a fost doar un sculptor miop care n-a ṣtiut să-ṣi preţuiască ṣi să-ṣi pună-n valoare muza, fiindcă n-a avut stofă de Pygmalion, să întrevadă o Galatee (nu o “domniṣoara Nimeni”) pe care, probabil, nu a meritat-o.

            Dar nu despre artistul-sculptor neizbutit (în sensul de Pygmalion) facem vorbire, ci despre poezia fermecătoare a Florentinei Loredana Dalian, o autentică “domniṣoara Cineva”, “domniṣoara Poezie”.

            S-a născut special pentru a încălţa condurii împerecheaţi de un prinţ chipeṣ, capabil să remarce (sesizeze) dincolo de straiele de cenuṣăreasă, femeia frumoasă (care este poeta Florentina Loredana Dalian).

            N-a rămas multă vreme “desculţă” ṣi a alergat “mai departe prin lanul de grȃu / cu gȃndul la vremea / cȃnd va fi ṣi ea mare”, ca să înţeleagă “cum nu te mai încap visele intrate la apă”, cȃnd după “alegeri haotice” înţelege că-i inutil să mai dea “doi bani pe inocenţă”, care oricum urma să fie pierdută ṣi îṣi lasă viaţa să-ṣi continue cursul, să facă posibilă întȃlnirea anotimpurilor (care “nu se întȃlnesc” niciodată), ṣi să afle că “sărutul are (avea) gust de cireṣe amare”, mai ales atunci cȃnd “în inimă (ne) ticăiau depărtările / ca un ceasornic vechi prea ruginit / prea neîntors la timp”.

            Ḯn “lumea care era frumoasă în toată urȃţenia ei”, cȃnd “viaţa ṣi-a tras rochie nouă, / mai scurtă, / tot mai scurtă” pudoarea ca un barometru al misterului feminin, o determină să-ṣi zică :

            “nu-i frumos să ţi se vadă lenjeria / mai trage ṣi tu rochia aia puţin!”

    ṣi Florentina Loredana Dalian străluceṣte ṣi-ṣi trăieṣte poezia de-o mare sensibilitate.

            Aducerile aminte despre vremea cȃnd străbătea “cȃmpia într-o vară toridă / pe urmele inocenţei de demult” ṣi era încredinţată “că oamenii se întȃlnesc pentru totdeauna / ṣi că iubirile durează o viaţă”, pentru ca acum să-ṣi spună “deghizȃnd o lacrimă în boabă de rouă,/ că întotdeauna ceva se schimbă, / ceva rămȃne la fel”, că “lumea (era) este frumoasă cu toată urȃţenia ei” (ca ṣi Mîṣkin crede “că frumuseţea va salva lumea”).

            Dacă “pȃnă mai ieri ploua cu trandafiri” (“ce la rose l’important”) acum “nici timp să iubim nu mai avem” ṣi că “în alergarea asta bezmetică nu mai e vreme / nu mai e vreme să ne oprim, / să vedem cum viaţa se tot scurtează”.

            Are nostalgii cȃnd i se zice : “ce frumoasă erai vineri” ṣi ea zȃmbeṣte “unei amintiri ṣi lasă (las) timpul să-ṣi facă de cap mai departe” mărturisind :

            “Uneori mai trec pe lȃngă locul acela pustiu, / ferit de ochii lumii.  //  Ḯn arṣiţa verii mi se năzăreṣte toamna / cu frunzele ei zburate peste cȃmpie. / Cȃte sute de anotimpuri vor fi trecut / între atunci ṣi acum?  //  Acelaṣi ceas vechi neîntors la timp, / ne ticăie în timpanele amintirii. / Nu ne-am schimbat.  //  Suntem doar mai bătrȃni cu vreo două zădărnicii / ṣi îmi pare că iubirea e o bomboană cu viṣine.”

            N-a ascultat pe cine trebuia ṣi din muză ajunge (din laṣitatea artistului) “domniṣoara Nimeni” ṣi începe să înţeleagă că “sacrificiul este ca trasul cu tunul în ţȃnţari”, ṣi că între Ana lui Manole ṣi Ana Karenina “nu-i decȃt diferenţă de geometrie” (ṣi de poziţie) ṣi că “tăcerea (noastră) a început să vorbească despre timp, / despre cȃt de puţin timp (ne-)a rămas” pentru a-l consuma “prin gări / pentru o biată iluzie”, la vremea cȃnd “iubirea se dă pe cartelă” ṣi nu se ṣtie “al cui oftat se aude?”.

            Experienţele trăite (sau presupuse) pe drumul de viaţă personal, cu toate bunele ṣi relele sale (bucurii, dezamăgiri, amărăciuni ṣi emoţii speciale) au făcut ca la capăt (sau mai aproape de capăt) să fie, fără nicio îndoială, recunoscută ṣi observată (fără binoclu), ca fiind “domniṣoara Cineva” sau “domniṣoara Poezie” (cea înţeleaptă) care ṣopteṣte :

            “Și mă uimesc cȃt de puţine clipe / frumoase / ne trec prin viaţă / ca trenuri zorite prin gări” ṣi care ṣtie cu certitudine că “nu fericiţii pornesc războaie” ṣi că “frumuseţea va salva lumea”.

            Cȃnd îṣi recită poezia, ne dezvăluie calităţi actoriceṣti în afara oricărui dubiu, ṣi o face cu inocenţă, sporind parcă ṣi mai mult misterul unei carisme pe care nici măcar nu ṣtii de unde să o iei.

            Cȃnd spune :

     “tu care spui că ţi se bat în minte / mii de poeme / atunci cȃnd mă întȃlneṣti”   

            ṣi cȃnd întreabă :

     “Pe unde-ţi faci veacul, poete, / pe unde mai ṣchioapeţi, pe unde mai sȃngeri, / prin care vale a cărei noi plȃngeri, / năpădită de ierburi, părăsită de îngeri?  //  Pe unde-ţi aṣterni slova ta fină, / cu inima-ţăndări, cu viaţa-ruină, / prin ce mări albastre, îndepărtate, / îţi plimbi amintirea pe vȃsle uzate?  //  La ce sirene în vers mai visezi, / ce mȃndre corăbii mai imaginezi, / prin ce galaxii te mai risipeṣti, / pe unde-ţi faci veacul? Mai scrii? Mai iubeṣti?”

            îţi crează senzaţia că viaţa ţi-e inutilă dacă nu mănȃnci măcar bomboane “de viṣine” atunci cȃnd îţi doreṣti “dulceaţă de cireṣe amare” ( “prietenii ṣtiu de ce”).

            Eu nu mi-o imaginez decȃt recitȃnd fiindcă dacă tace “se aṣterne liniṣtea, / peste inimă coboară un amurg / ṣi parcă încă ceva pe deasupra”.

            După atȃta poezie de mare calitate, împărtăṣită cu “domniṣoara Poezie” , încep să cred că-n OSTROV-ul ei ar fi drumul spre un paradis tȃrziu.

ICĂ  SĂLIȘTEANU

București, 31 august 2020

( va urma )     

UNITED WORLD OF POETRY/ LUMEA UNITĂ A POEZIEI

Sub deviza: Noi stăm acasă, dar poezia nu trebuie să stea
We are staying home, but Poetry doesn't have to

The virtual poetry happening "UNITED WORLD OF POETRY" organized by poet and writer Igor Krajchev will start on 26th of April in 6 PM UTC+2, with 33 poets participating from 25 countries, from Europe, Asia, Africa, Australia, North and South America. These big and important poetry names will share their poetry with everybody that will follow the event's live stream on You Tube. The event starts in Veles, so symbolically it will start with the lyrics of Racin, one of the greatest Macedonian poets. This is why on Sunday, Veles will be poetic center of the World.
Media support of the event gives Macedonian national TV ALFA.
The whole event can be watched live on You Tube on the following link: https://www.youtube.com/channel/UC4WTX_fz5OMQjzC4TRGmZ-A…

Festivalul virtual de poezie „Lumea Unită a Poeziei”, organizat de scriitorul macedonean Igor Krajchev, va începe mâine, duminică, 26 aprilie 2020, la ora 18, cu participarea a 33 de poeți din 25 de țări din Europa, Asia, Africa, Australia și America de Nord și de Sud. Aceste nume importante ale poeziei își vor împărți poezia cu toți cei care vor urmări evenimentul live pe Youtube. Evenimentul este inițiat în Veles (Macedonia), astfel că, în mod simbolic, el va începe cu poezia lui Racin, unul dintre cei mai mari poeți macedoneni. Iată de ce, duminică, Veles va fi centrul poetic al lumii.
Suportul media al evenimentului va fi asigurat de Televiziunea Națională din Macedonia, TV ALFA.
Întregul eveniment poate fi urmărit live pe Youtube la următorul link: https://www.youtube.com/channel/UC4WTX_fz5OMQjzC4TRGmZ-A…

(Mulțumesc poetului Igor Krajkev pentru invitația pe care mi-a adresat-o la acest maraton virtual de poezie internațională. Voi citi, în limbile română și engleză, poezia „Ora stingerii” - „Lights out”- din volumul „Domnișoara Nimeni”.)