Mulțumiri scriitorului Sherzod Artikov pentru traducerea poeziei mele „Fiul risipitor” în limba uzbecă și publicarea acesteia în revista „World literature magazine”!
Poezia în limba română (din volumul „Domnișoara Nimeni”):
Sunt, mamă, fiu risipitor;
mi-am risipit şi dragostea şi anii.
Am bătut pe la toate uşile inimilor;
nimeni nu-i acasă.
Uscate sunt buzele mele
de arşiţa atâtor nesăruturi.
Am plecat cu aripi de-acasă,
m-am hrănit cu visuri;
acum mi-au rămas numai roşcove.
Uneori, seara, îmi amintesc
apusurile pe după dealul nostru.
Ah, mamă,
a fost o vreme când vedeam numai răsăritul.
Tu ce mai faci?
Lacrimile tale sunt la fel de sărate,
la fel de tăcute
ca inima mea bătând
pentr-o dragoste nemărturisită?
Mă voi întoarce, mamă,
dar nu-ţi vei mai recunoaşte fiul.
Sunt atât de bătrân, mamă
şi port în inimă ca-ntr-o raniţă
cenuşa înstrăinărilor.
Să nu-i spui
să nu-i spui tatei să taie viţelul cel îngrăşat!
Fă numai focul în odaie;
mi-e dor să văd lumina flăcărilor
cum joacă pe pereţii albi
văruiţi de tine înainte de Paşti.
Nici să nu
nici să nu tocmească lăutari
-
ce folos? –
Vreau numai să-ţi aud ţie cântecul
acela pe care mi-l cântai când eram în leagăn.
Aşa să faci!
Aşteaptă-ţi, mamă, fiul risipitor,
căci el se va întoarce…
… într-o zi.
