Brusc, se-ntunecase

Gânduri expirate (final)

Eu îţi vorbeam de iubire

tu îi dădeai zor cu

Fâşia Gaza

te durea de ea cum mă doare pe mine

de calea ferată

din Patagonia

zadarnic încercam să te-aduc mai aproape

Fâşia Gaza era mai presus de durerea

pe care-o găzduiam în pântece

s-au rupt cu troznet                                                         

crengile unui pom

o vrabie-şi luase zborul

eu tot te mai ascultam

admirând mantia

de laşitate

pe care-o aruncai peste vise

şi n-am înţeles de ce

brusc

se-ntunecase…

....................................

- END -

Slobozia, ianuarie 2009

Din trei în trei anotimpuri

 

Gânduri expirate

O dată la trei

anotimpuri

cutia poştală se umple

cu jumătăţi de scrisoare

n-am învăţat să dezleg ghicitori

şi totuşi

o dată la trei anotimpuri

îmi zdrobesc neuronii

să desluşesc înţelesuri ascunse

am învăţat în schimb

printr-un legământ

să ferec bine cuvintele

ce năvălesc să iasă

dar iată şi ceea ce cred

că nu voi putea învăţa niciodată

eu nu

chiar nu voi putea

să iubesc

din trei în trei anotimpuri...

Slobozia, ianuarie 2009

Tren fără de gară

Gânduri expirate

Îmi beau ceaiul

acesta amar

privesc printr-un ochi de fereastră

o frunză

dar n-o văd

ascult o pasăre

pe care n-o aud

gândul îmi zboară ca un Inter-City

în timp ce viaţa

mă depăşeşte

ca un accelerat

în care am vrut să urc o dată

dar şeful de tren

mi-a zis că nu mai sunt locuri

nici măcar în picioare

ce să fac? l-am întrebat

nu mă priveşte

n-ai decât să te-ntinzi pe şine

sau pe Centură

problema ta

încerc să m-adun

privesc jardiniera

în care sădisem flori

- a crescut pelin -

cineva spunea

„semăn iubire, dar culeg uitare”

şi totuşi eu scrisesem cândva

„nu e tren fără de gară”

mă credeam subtilă va să zică

şi ceaiul devine

din ce în ce mai amar...

Slobozia, ianuarie 2009

S-au scuturat salcâmii

Gânduri expirate

Pe-aici

aceeaşi linişte

aceeaşi câmpie

un soare arzându-ne-n ciudă

când şi când o ploaie repede

peste pământul nesătul

nicio denivelare nimic

doar sufletul mai chircit pe zi ce trece

sub povara

atâtor întrebări

s-au scuturat salcâmii

de la balconul meu un castan

pare c-ar vrea să intre nepoftit

am să-i tai crengile

sătulă de-atâtea inflorescenţe

de la tine

cum se mai vede viaţa

printre zăbrelele

singurătăţii?

Slobozia, ianuarie 2009

Noroc bun!

Gânduri expirate

Nici

liliacul acesta din drum nu-şi merită durerea

de-a înflori pentru nimeni

şi-apoi

ce atâta-nflorire

cine are nevoie de ea

nu-i decât o altă

minciună

printre atâtea minciuni

mai bine crengile

uscate

măcar că sunt bune

la foc

măcar că n-aşteptăm

de la ele

vreo minune

noroc bun!

să coborâm în mina

din care extragem vagoane

de iluzii

departe de lumina înşelătoare

de înfloriri la niciun rost

departe de blestemul lui 

dacă dragoste nu e nimic nu e

noroc bun!

Între a rămâne şi a pleca

Uneori nu-i decât

O durere de-o viaţă

Slobozia, ianuarie 2009

Fântână secată

Gânduri expirate

Sunt o fântână

secată

iar cumpăna mi-e strâmbă

odată

aveam o apă limpede

atât de limpede încât

mi se citea în ea sufletul

(pentru cine ştia să citească)

Un trecător însetat

s-a aplecat asupra mea

şi m-a sorbit

cu sete

cu mare sete

ca un făcut

apa mea în loc să scadă

tot creştea şi creştea

tot mai limpede mai curată

mai bună

fericită să-i stingă setea

care părea de nestins

într-o zi

nu i-a mai fost sete

nici apa n-a mai crescut

şi am rămas

o fântână secată

un fel de coş de gunoi

căci ce altceva este o fântână

fără apa ei limpede

dacă nu un loc

în care alţi trecători

aruncă

gunoaie

sunt o fântână secată

ce-şi aşteaptă rugându-se

Trecătorul...

Slobozia, ianuarie 2009

Portretul autoarei: pictor/grafician Vasile Aionesei

Primăvară falsă

Gânduri expirate

Ce falsă primăvară

se-arată pe-afară

ce tristă iarnă

hălăduieşte în noi

şi-aşa nu are cine

să le mai cânte

căci rând pe rând

poeţii ne mor

ce primăvară

înşelătoare

dar nu ne mai miră nimic

dacă ne frângem iubirile

de ce ne-am mira că ne mor

poeţii...

Slobozia, ianuarie 2009

No new messages

Gânduri expirate

Ce-o fi având toată

lumea asta cu mine?

Ionică m-anunţă spăşit

doamnă am pus-o a crăpat iar filtrul

beţivanul de Vasile şi el

doamnă s-a spart ţeava de apă potabilă

lasă nea Vasile

bine că nu s-a spart a cu ţuică

sparge-s-ar toate!

Ana bălmăjeşte şi ea

ceva legat de curba de fosfaţi

madamme Viorica sună

vrea şi asta o traducere

a unui eseu literar cu multe exemplificări din Arghezi

cum mă-sa să-l traduci pe Arghezi-n engleză!

ce-aveţi fraţilor cu mine

ce v-am făcut?

chiar nu pricepeţi

că poa` să crape şi globul pământesc

nu-mi pasă

câtă vreme

azi n-a sunat telefonul

câtă vreme e-mailul

de prea multe zile

îmi dă acelaşi cretin mesaj

there are no new messages in your folder

Fuck!

Nu nu poţi să le spui toate astea...

bine nea Ionică

om repara noi şi filtrul

nea Vasile

om drege şi ţeava de potabilă

om trasa şi nenorocita aia de curbă doamna Ana

şi dacă-i musai

l-om traduce şi pe Arghezi-n engleză

măcar de-ar suna

între timp telefonul...

Ionică nu se lasă

e hotărât să m-asasineze

doamnă când vin

să repar centrala?

nea Ionicăăă

eşti tuuurc?

de reparaţii la centrală îmi arde mie

când eu

am nevoie de reparaţie

capitală?

mi se rupe de lemne de fiare de tot restul

mie sufletul şi viaţa şi iubirea cine

să mi le repare???

bagă nasu-n pământ

şi mormăie

Bunul Dumnezeu

da` eu tot vin

să repar centrala-aia

du-te-nvârtindu-te!

îmi întinde permisul

de lucru cu foc

p-ăsta trebuie să-l semnaţi

îl semnez dă-l în mă-sa!

bună idee

ar trebui să existe

şi permis de lucru cu vieţile oamenilor

să n-ai voie să te joci cu ele oricum

aşa cum nu te poţi juca

nici cu focul

hei people!

You are not allowed to play with other people`s life

acasă copilul vrea bani

ia-i copile ia-i pe toţi

şi-aşa nu-s buni la nimic

de vreme ce nu-ţi pot aduce

Fericirea!

îmi aruncă de sus

decât un nefericit fără bani

mai bine unul cu

ia uite la el!

cu cine-o fi semănând aşa înţelept?

şi tot n-a sunat

telefonul

e-mailul mă-ntâmpină

aproape rânjind

there are no new messages...

Slobozia, ianuarie 2009

Grădina cu meri înfloriţi

Gânduri expirate

Mai ştii când îţi spuneam

de grădina mea cu meri înfloriţi

în toate anotimpurile?

Într-o noapte-am visat

că merii toţi se transformaseră

în şerpi

mă urmăreau peste tot

mă sufocau

mi se încolăceau lipicioşi

de gură de sâni de pântec de glezne

te căutam nu erai

te strigam să mă salvezi

şi nu-nţelegeam

prin ce miracol

merii mei

ajunseseră să mă urască

eu n-am urât niciodată

nici

n-am iubit cu jumătăţi de măsură

n-am făcut economie de suflet nu

eu când iubesc iubesc

şi-o strig în gura mare

fără false pudori

fără sentimente

de vinovăţie

fără alte

farafastâcuri boiereşti

şi dacă nu mă-ncurc

cu jumătăţi de măsură

de ce atunci

merii mei înfloriţi

să se transforme în şerpi?

Aşa-i c-a fost

doar un vis urât

cum se mai întâmplă?

Rămâne desigur

întrebarea

generally speaking

dacă nu cumva e posibil

ca

de la bun început

orbit de prea multă

iubire

să poţi confunda

şerpii

cu merii

înfloriţi...

Slobozia, ianuarie 2009