Bomba de la Maltezi şi Oaia Literară (Cronică de Stână 14)

Manifest anti şi pro     

     Vineeeee! Vine, domnule Dan Simionescu! Nu bomba, nu vă îngrijoraţi. Nici apocalipsa. Vorbeam de cronica de stână, despre care aţi afirmat în numărul trecut că vă este dor. Şi mie. Recunosc, sunt o mare leneşă, am sărit peste vreo două cronici, pretextând că „n-am avut starea”. Acum, nici atât n-o am, va să zică să mă întorc în timp, să povestesc cele întâmplate acum... nişte luni. Aşa încât, vom relua cronica de la întâlnirea noastră din data de 27 octombrie a.c.

     Vara asta m-a zăpăcit. Dar să ştiţi că n-am stat degeaba. Încerc să învăţ cum se prezintă o ştire. Şi de unde altundeva aş putea să învăţ, dacă nu de la mass-media de scandal. Că doar acolo lucrează profesionişti. Aşadar, dragi cititori, veţi afla în scurtă vreme o adevărată bombă, încât nu vă veţi crede ochilor, urechilor şi altor anexe de la purtător. Stimaţi cititori, nu care cumva să vă dezlipiţi ochii de pe aceste rânduri (că adezivu-i scump, şi n-avem cu ce să vi-i lipim la loc). Rămâneţi cu noi, ţineţi aproape şi, la finalul ediţiei, pardon! textului, vi se va dezvălui bomba de la Maltezi! Hei, ce faceţi? Aţi fugit la final? Înapoi, înapoi! Că oricum nu veţi pricepe despre ce-i vorba, dacă nu veţi citi la rând. Senzaţional, nemaipomenit, nemainăscocit! (Sper că m-am descurcat până aici).

     Să începem cu lucrurile mai puţin senzaţionale, cu cele banale. Banalii de noi – Dobre, Teo, Aionesei şi subsemnata cronicăriţă – am purces la Malteziul nostru drag unde ne aştepta Florinul nostru nerăbdător, de oameni primitor şi, uneori, grozav de enervant. Costele, te salutăm şi sperăm ca producţia de usturoi a patriei să crească simţitor anul acesta! Cu ajutorul Lui Dumnezeu şi al tău, desigur. Plantează, plantează, că ne-am săturat de usturoiul altor neamuri! Usturoiul mamii lor! Adică ce, n-avem şi noi, românii, usturoiul nostru? N-avem şi noi plantatorii noştri? Care mai e şi poeţi, pe deasupra.

     Conform bunului obicei, am jucat „şotronul nostru literar”, jocul acela în care se dau cuvinte, apoi, cu ele, fiecare trebuie să încropească ce poate: un text, un textuleţ sau de-a dreptul o capodoperă. „Capodoperele” rezultate se vor ataşa prezentei de către Tiranozaurus Dobricus (tiranozaurus vine de la tiran) – jos tiranul! Dar staţi, că n-am ajuns la final. Nu uitaţi de bombă, stimaţi cititori! Nici Enola Gay nu se poate lăuda cu aşa ceva.

Nicolae Teoharie (prescurtat Teo) ne-a citit din volumul în curs de apariţie pe care l-a intitulat „Să ne petrecem moartea împreună”. Protestez! Ori e petrecere, ori înmormântare! Poezia lui Teo ne-a bucurat simţul poetic, iar pe Dobre l-a determinat să exclame: „Ţăndăreiul are un singur locuitor (referire, desigur, la Nicolae Teoharie); şi-acela locuieşte la Munteni-Buzău”. Bine că n-a zis că Munteni-Buzău are un singur locuitor, c-ar fi ieşit război civil. Şi-aşa... Ei, în fine, cred c-a venit momentul să dezvălui misterul.

      Aşadar, protestăm! În grup. Noi, poeţi, prozatori şi alte specii din cadrul Asociaţiei Culturale Helis, am hotărât să ne revoltăm. Jos! Aşa nu se mai poate. Jos Helis, jos tiranul! Că tot se poartă petiţiile, semnăm şi noi una. Iată, pe scurt, nemulţumirile frustraţilor de la Helis:

- Am cerut faţă nouă revistei, nu ne-aţi dat;

-Am cerut fonturi mai mari, le-aţi micşorat;

- Am cerut, dar ce n-am cerut! Şi tot degeaba.

     Având în vedere cele menţionate anterior şi posterior, noi, subsemnaţii de mai sus, am hotărât de comun acord şi în unanimitate de cuget şi simţire ca, în semn de protest, să înfiinţăm o (f)oaie literară, ca efect contracarant al pârâtei Helis, cu care sperăm să spargem gura târgului şi vreo doi dinţi din faţă. Prin urmare, stimate Tiranozaurus Dobricus, vă aruncăm mănuşa (că ne-am săturat să umblăm cu mănuşi) şi vă provocăm la duel. Noua noastră armă se va numi inspirat şi mioritic „Oaia literară”. Oaia, stimate Tiranozaurus, este o dobitoacă folositoare omului la diverse trebuinţe. Helisul la ce şi cui foloseşte? Desigur că nu aveţi întrebare la acest răspuns. Pardon! Invers. Şi încă n-aţi aflat totul, stimabile, încă n-am făcut să tremure de frică inspiraţia-n dumneavoastră. Vă informăm că, în curând, vom desemna candidatul nostru (recte contracandidatul dumitale, ştrangulatorule de talente!) la alegerile din noiembrie ale grupului nostru parlamentar...ă, asta... literar. După întrunirea Comitetului de criză, crizaţii Oii Literare vor desemna un candidat imbatabil. Vă rugăm să nu mizaţi pe faptul că oaia este un animal blând şi răbdător. Când îi ajunge fierăstrăul la jugulară, se porneşte-a behăi (literar, desigur), de nu-i stă în faţă nicio cetate, fie ea denumită şi Helis.

     Dragi cititori, am primit un comunicat de presă (pe bune, e scrisul lui), e sosit acum, proaspăt, în care se menţionează: „Cetăţeanul Gheorghe Dobre e fericit că a participat şi el la găsirea numelui foii în prima şedinţă în care s-au adunat complotiştii şi salută apariţia Oii Literare, îi urează viaţă lungă şi behăială rodnică!” Într-un alt comunicat şi mai proaspăt (nu ca brânza pe care o mâncăm la stână) se menţionează: „Şi eu sunt anti! Protestez şi eu împotriva tiranului cu toate puterile pe care le mai am şi mă alătur grupului secesionist. Că am suferit şi eu multe nedreptăţi din partea lui şi n-am avut cui mă plânge. Ca să subminăm Helis-ul din interior, vă pun la dispoziţie patru pagini din revistă care se vor transforma în Oaia literară, că şi aşa tiranul n-a mai scos un supliment de ani de zile. Cică nu are bani suficienţi şi nici destule talente. Lasă că-i arătăm noi! Contaţi pe ajutorul meu! Contaţi pe mine! Semnat: Gheorghe Dobre”. Vă mulţumim, stimate domnule Ghe. D.

     Stimaţi cititori, avem bănuiala că e vorba de o diversiune. De altfel, dintr-o sursă care a dorit să rămână anonimă, am aflat că prin urbea noastră umblă un lup deghizat în blană de oaie. Până la demascarea travestitului, vă dorim la revedere şi vă aşteptăm la vot. Votaţi Oaia Literară!

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 01 noiembrie  2012

Notă nediversionistă: mulţumesc lui Gheorghe Dobre (acum, pe bune!) pentru contribuţia adusă acestui text. Văd că a început să-i placă să scrie cronica de stână. Ceea ce ne bucură. El însuşi a intrat pe text şi s-a numit „ştrangulator de talente”. Nici eu n-am putut fi atât de crudă cu el!

Notă la notă (tot nediversionistă). Mi-a plăcut mie de la început să scriu cronică de stână. Dar pentru că avem deja o  cronicăriţă bună tare, n-am avut loc să mă „bag” şi eu. Până acum. Să vedem ce-o ieşi. Un text la patru mâini şi mai multe capete. (Gheorghe Dobre)

Publicat în revista "Helis", noiembrie 2012

Helis - noiembrie 2012 si Oaia Literara