Poezii umoristice

 La tema „Fetele din luncă mă credeau poet” (Concursul „Scârț-umor” Iași 2025)

Identificare

 

Într-o luncă părăsită,

După săpături de-o vară,

O fosilă fu găsită

De-o echipă temerară.

 

Erau fete cam trecute

Ce cărau la terfeloage,

Vrând să fie ne-ntrecute

Specialiste-arheoloage.

 

După studiul științific

Zise una – adâncit,

Eu, pe ăsta îl clasific

Printre cei ce n-au muncit.

 

Și mai iese la iveală,

C-a fost tare-ndrăgostit,

Dar că n-avea socoteală

Și nici n-ar prea fi citit.

 

Și cu toatele-au conchis

Că asemenea schelet

Ce fusese-acolo-nchis,

Negreșit, era poet.

 

Balada extraterestrului

 

Foaie verde trei planete,

De departe am venit

Să mă dau și eu la fete,

Și să mă las omenit.

 

Am aterizat pe-o luncă,

Era plină de urzici,

Fetele erau la muncă,

Zdravene, ce poți să zici!

 

„Tu nu pari vreun băștinaș” –

Zise una către mine,

„Și ești tare sighinaș,

Nehrănit cu proteine.” 

 

Alta, blondă și felină

Și având pe „vino-ncoace”,

Îi răspunse în surdină:

„Nu vezi că-i poet? Dă-i pace!”

 

Băieții din luncă m-ar fi crezut poetă

(Reacție la tema „Fetele din luncă mă credeau poet”)

 

Jucând adeseori berbuncă,

Crezându-mă poetă prin scaieți,

Mi-am zis: „Ah! Ce păcat că-n luncă,

N-au fost și niscaiva băieți!”

 

Florentina Loredana Dalian 

Muzeul militar „Mareșal Constantin Prezan”

 

Turism cultural în cadrul festivalului „Eterna epigramă” Cluj-Napoca

24 iunie 2023

 

În cadrul festivalului de umor „Eterna epigramă” desfășurat la Cluj-Napoca, organizatorii au oferit invitaților, în data de 24 iunie 2023, un interesant tur ghidat al orașului Cluj-Napoca și o vizită la Muzeul Militar „Mareșal Constantin Prezan”, situat în incinta Comandamentul Diviziei 4 de Infanterie „Gemina”.

Muzeul, deschis recent (2021), este o filială a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”. Pe lângă personalitatea mareșalului Constantin Prezan, sunt evidențiate și personalitățile unor mari generali din Al Doilea Război Mondial: generalul Gheorghe Avramescu și generalul Nicolae Dăscălescu. În perioade diferite, fiecare dintre ei a comandat Armata a 4-a română. Față de generalul Nicolae Dăscălescu nutresc de mai multă vreme o stimă și o simpatie aparte, în urma lecturii cărții pe care i-a dedicat-o nepotul său: „Generalul Nicolae Dăscălescu – sacrificiu, glorie și supliciu”, din care am aflat lucruri deosebit de interesante și impresionante despre acest mare om căruia soldații îi spuneau „Tata Dăscălescu” sau „Generalul-soldat.” Pornind de la acest volum, i-am dedicat și eu două texte de ficțiune, incluse în volumul de proză scurtă „Hanul dintre vii” („Generalul soldat” și „Prețul unei medalii”).

O altă bucurie – dacă o pot numi așa – mi-a fost oferită de fotografia scriitorului George Topârceanu în calitatea sa de sergent din regimentul 3 artilerie grea, căzut prizonier, din păcate, în luptele de la Turtucaia, în Primul Război Mondial. Totuși, acest prizonierat a generat scrierea unei capodopere constând în memoriile sale de prizonierat, care mi-au relevat un scriitor de proză absolut genial, cu un umor aparte, chiar și în condiții tragice.

În rest, cu toată stima față de munca muzeografilor și restauratorilor, n-aș spune că e vreo mare încântare vizitarea unui muzeu militar, în care vezi cum inteligența umană și progresele tehnice uluitoare sunt puse în slujba războiului, armele cu care oamenii s-au omorât între ei de-a lungul timpului și cu care mai continuă să o facă. Ar putea constitui, în schimb, un moment de reflecție.

Printre armele expuse mi-a atras atenția un AKM model 1965, ceva mai evoluat decât AK-47 cu care mă „luptam” și eu în convocările din Ghencea, de mi se dizlocase umărul și mi se perturbase timpanul.

Mulțumesc organizatorilor pentru prilejul de a vedea orașul – care este superb -  și muzeul, cu speranța că armele vor mai putea fi văzute doar în muzee!

 

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 26 iunie 2023

 

CUCii la Urziceni

 

 

„La izvorul Someșului”

 

Parodia premiată

Acuțitoza

 

La festivalul „Mărul de aur”, la masă, în elegantul restaurant „Cora” din Bistrița. Eu, prozatoarea, între câțiva epigramiști. Între două feluri, vorbim despre daltonismul lui Todo, cum îl afectează, încerc să-l ispitesc în culori, să văd de le ghicește. Careva mai zice ceva despre o boală (alta), despre pastile/ medicamente și mă trezesc și eu că nu-mi găsesc cuțitul, disperare mare, că urma să vină felul doi și, cum am fost crescută la pension (Vorba maică-mii, când o agasez cu mofturile mele: „Am uitat că pe tine te-am crescut la pension!”), nu concepeam să mănânc fără cuțit. Și atunci Todo ne întreabă, vădit interesat: „Cum se numește boala asta, când nu-ți găsești cuțitul?” Lângă mine, Grigore se prăpădește de râs, auzi, cum e aia cu boala de cuțit? Laurențiu, după un moment de gândire atentă, îi dă răspunsul: „Cuțitoză!” Eu îl corectez: „Acuțitoză!”, iar el admite, da, da, că dacă era cuțitoză însemna că... Ceilalți mai adaugă și ei câte un simptom. Râdem cu lacrimi și cu zguduieli, dar continuăm discuția în modul cel mai serios posibil.

Credeați că umoriștii sunt oameni normali? Nu, umoriștii nu sunt oameni normali, ei văd realitatea în 5D, luați-i ca atare, dar vă puteți baza pe ei dacă doriți să vă definească bolile ori chiar să vă diagnosticheze. Credeați că umoriștii sunt oameni veseli? Chiar dacă par, e bine să știți că ei absorb ca un burete tristețea lumii și o returnează aceleiași lumi sub formă de leac. Să facă lumea asta un pic mai veselă și, deci, un pic mai sănătoasă. La cap. Și, implicit, la trup. Dar mai ales la suflet.

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 4 aprilie 2022

 

Omul cu scris frumos

In memoriam: GEORGE PETRONE

 

Lumea noastră e mai frumoasă datorită unor oameni care îi înnobilează existența. Unul dintre aceștia a fost domnul George Petrone, epigramist, prozator umorist și președinte de onoare al Academiei Liberă Veche Păstorel. Îmi va fi dor de vorba-i ușor graseiată, de glasul moderat, de atenția deosebită acordată cuvintelor, de felicitările sale cu scrisul profesionist al desenatorului tehnic care a fost, cu urările înălțătoare și parfumul epistolar al vremurilor apuse. Când pleacă un astfel de om, ai impresia că ia cu el o întreagă lume. Că lumea ta a sărăcit dintr-odată, că bucuriile tale sunt cu una mai puțin...

Ne-am văzut de vreo două ori, ne-am auzit de câteva la telefon și mi-au rămas felicitările alese cu atenție și scrise cu eleganță. Îl știam undeva în centrul Iașilor, un om așezându-se la masa de scris, cu un gând îndreptat către mine. Omul acela nu se va mai așeza la masă și nu va mai așterne cuvinte de pus la rană.

Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze la masa îngerilor care scriu frumos!

 (Fotografia este realizată în iunie 2019, la domnul Petrone acasă, când i-am făcut o vizită, împreună cu alți colegi umoriști, în timp ce ne aflam la un festival. George Petrone se află la masa de la care ne-a scris multora dintre noi, care îi vom păstra amintirea.)

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 09 octombrie 2021

 

 

Sănătate curată!

Diana Dobrița Bîlea, despre „Satiră și umor cu vânt bun din pupa”

Și zeilor le place o glumă bună, spunea Platon. Umorul este nu doar o dovadă de inteligenţă, cum s-ar putea crede, ci şi de forţă interioară. Nu este uşor să susţii un punct de vedere, uneori în contradictoriu cu cele ale majorităţii, doar făcând o glumă. Și nu toţi oamenii suportă adevărul, mai ales atunci când nu concordă cu imaginea pe care şi-au creat-o în faţa celorlalţi.

A râde este o formă certă de libertate de expresie, iar a provoca râsul înseamnă capacitatea individului de a se detaşa de propria persoană, de nevoile sau de problemele lui, fie pentru a face lumea mai frumoasă, mai blândă (să nu uităm excepţionalul film La vita è bella al lui Roberto Benigni), fie în scop terapeutic, cunoscându-se multiplele benefaceri ale râsului, fie – numind sub formă de glumă adevăruri care deranjează – pentru  a îndrepta lucrurile şi pentru a salva, în ultimă instanţă, lumea în care trăieşte.

Neobosiţii membri ai Clubului Umoriştilor Constănţeni au revenit pe scena Casei de Cultură din Constanţa, la finele lui decembrie 2019, pentru a prezenta unui public numeros şi într-o atmosferă plăcută noua lor carte colectivă: „Satiră şi umor cu vânt bun din pupa” (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2019). Este contribuţia literară a şaptesprezece autori cunoscuţi, mulţi dintre ei, prin cărţile individuale şi prin premiile valoroase obţinute la prestigioasele festivaluri de literatură umoristică ori de grafică satirică. Reprezintă realităţi stilizate după canoanele satirei şi umorului, cei şaptesprezece magnifici întrecându-se în a developa tarele şi mentalităţile lumii contemporane. Ei măsoară, acolo unde e cazul, prostia, orgoliile nejustificate, deşertăciunea, lăcomia, minciuna/înşelăciunea etc. şi traduc totul în epigrame, rondeluri, shaltiniene, fabule, parodii, sonete, senryu şi alte poezii vesele, caricaturi şi proze scurte umoristice.

Florin Alexandru, poliţist şi autor de romane detectivistice, are în cele câteva proze scurte un personaj comun, pe detectivul Florance Bebe Hogeac, care încearcă să înţeleagă şi să soluţioneze cazuri hilare, uimitoare, ce-l pun şi pe el, cu toată experienţa sa, în încurcătură. Traian Brătianu, jurnalist, doctor în istorie, scrie cu uşurinţă atât proză, cât şi poezie umoristică. Poantele sale ironice sunt savuroase: „Degeaba tu nu ai trăit/ Precis în lumea asta,/ Căci m-ai făcut om fericit/ Când mi-ai luat nevasta” (Mulţumiri); „Marea învolburată m-a scăpat,/ vara aceasta,/ de câţiva creditori”; „O cântăreaţă a făcut un turneu/ prin ţară/ a ieşit cu cântec” (Senryu). Petru Brumă, profesor de fizică, distins cu peste 25 de premii la festivalurile şi concursurile naţionale de umor, este prezent în această carte cu shaltiniene, sonete, parodii, epigrame. Scrierile sale impresionează nu doar prin calitatea umorului, ci şi prin structura prozodică. Iată cum parodiază, de exemplu, o poezie scrisă de Miron Radu Paraschivescu, Nevasta mincinoasă: „O credeam de fel cinstită/ şi la trup neprihănită./ [...]/ -N-o să-ţi fur, a spus, nimica./ Dar m-a păcălit gagica.// Mi-a luat pe rând, în porţii/ tihna zilei, somnul nopţii,/ din speranţe cât se poate/ şi iluziile toate./ Și-uite-aşa mă perpeleşte/ şi mă joacă-n vârf de deşte/ [...]// Mă visam sub clar de lună/ atingându-i coapsa jună,/ sânul lunecos ca napul/ fără să mă doară capul./ Iar acum de vovidenii/ am migrene şi vedenii.../ Mintea mi-am pierdut, cuponul/ ca să-i mângâi siliconul.// [...]// Ieri mă ameţise zborul.../ Azi, abia îmi trag piciorul/ de aşa democraţie - /câte mi-a făcut ea mie!/ Fufă, hoaţă, nevricoasă/ plece unde-o vrea, nu-mi pasă./ Dar mă-ntreb, mânca-i-aş gura:/ E mai bună dictatura?” (Democraţie mincinoasă). Florentina Loredana Dalian, poetă şi prozatoare răsplătită cu o mulţime de premii literare, inclusiv pentru proză umoristică, participă acum, îndeobşte, cu proze scurte spectaculoase, dar şi cu o parodie şi cu mai multe epigrame. Satirizează apetitul nostru pentru o tehnologie pe care nu reuşim s-o stăpânim şi, pentru o mai bună relaţionare autor-cititor, preferă naratorul autodiegetic drept instanţă fictivă. Iată un fragment din textul în care se povestesc păţaniile unuia ce şi-a cumpărat robot pentru a-i face treburile casei: „Într-o vreme, mai aduceam şi eu câte-o femeie acasă. Le-a pus pe fugă pe toate, că ba erau geloase, necrezând că e doar un robot, ba erau deranjate de indicaţiile pe care mi le dădea în timp ce… mă-nţelegeţi, că mi se ducea tot cheful când începea cu latitudinea, longitudinea, unghiul şi alte măscări asemenea. L-a speriat şi pe părintele […] văzându-i jumătatea de ţeastă împânzită cu circuite, când s-a aplecat, respectuoasă, să-i sărute mâna, de-am resuscitat la el o juma’ de oră” (Roboţica Andra-Gina). Ananie Gagniuc, fost şef al Cercului Militar Constanţa, fost redactor-şef la revista Marina Română,  fost director al Editurii Militare, în prezent amiralul umorului românesc, cum i se mai spune, autorul multor cărţi de umor, dar şi a şapte spectacole de comedie prezentate la teatre de revistă din ţară, scrie savuros orice gen umoristic ar aborda. Redau doar începutul unei proze scurte, toate textele lui fiind scrise în această manieră: „Dimineaţa, când mă trezesc, în primul rând… mă mir că mai trăiesc! Apoi mă ridic din pat şi, cu asta, termin gimnastica de înviorare. La toaletă nu mă uit în oglindă, să nu-mi stric ziua…” (O zi din viaţa unui umorist). Constantin Gornea, ofiţer militar, îi satirizează pe oamenii politici arătând că şi unul de-alde Lălălău poate ajunge ministru, chiar dacă din greşeală, doar pentru că tatăl lui avusese ideea să-i pună numele… Ministru. Iar într-o altă proză scurtă critică atitudinea iresponsabilă a mămicilor care cumpără fiicelor pentru banchet, la absolvirea şcolii primare, rochii scumpe şi sofisticate, pantofi şi alte accesorii asemenea şi le trimit la coafor, cosmeticiană etc. Constantin Iordan, profesor de matematică, autorul a 15 cărţi de matematică pentru elevi, face şi glume (în versuri) bune: „De când vaporul, cu chemarea/ l-a-mbolnăvit, fără remediu,/ Se culcă zi de zi cu marea/ Iar cu nevasta… în concediu” (Fidelitate). Liviu Kaiter, ofiţer de marină, este prezent în carte cu numeroase epigrame: „Multe guverne-n timp s-au străduit,/ Să-nceapă-autostrăzi – povară grea –/ Iar după licitaţii-au reuşit/ Să facă drumuri… pân-la D.N.A.” (Guverne şi autostrăzi). Caricaturistul Leonte Năstase deţine opt distincţii internaţionale, obţinute la saloane de umor organizate în diverse ţări. În 2002, la Saint-Just le Martel (Franţa), primeşte Grand Prix de Public la Festivalul desenului de presă. Revista Moftul Român i-a acordat un premiu şi l-a declarat Cetăţean de onoare al umorului românesc (2003). I s-a conferit medalia Meritul Cultural clasa I de către preşedintele României (2004) etc. Aşadar, un caricaturist cu care se mândreşte nu numai Dobrogea, ci întreaga ţară. Dan Norea, inginer IT, a obţinut numeroase premii la concursuri de epigramă, poezie, proză umoristică, haiku şi senryu şi este autorul mai multor cărţi de umor. În prozele scurte, arată că proştii, cu mintea lor odihnită, cu ticurile şi cu deficienţele lor,  pot supravieţui unor savanţi şi nu-i iartă pe scriitorii agramaţi şi inculţi. Nici în poeziile sale vesele nu-i uită pe cei certaţi cu şcoala: „La şcoală-s greu românii de pornit,/ Cultura generală-i în scădere,/ Iar agramaţii ce s-au înmulţit/ Aplică ridicarea la putere” (Probleme de matematică). Ion Ruse, ofiţer militar, preferă epigrama, deşi scrie şi alte tipuri de poezie umoristică. Nu pierde nicicum din vedere dinamica realităţilor vremii: „Sunt slabi profesorii, pe bune,/ Elevii sunt admişi, cu stolul,/ Și Anton Pann, de ei, ar spune:/ La fel ca turcu-i şi pistolul! (Realitate românească); „Un senator sau deputat/ Corupt, din ţară de la noi,/ Ar vrea să scape, achitat,/ De Judecata de Apoi” (Prin ordonanţă de urgenţă). Luminiţa Scarlat, care pictează pe piatră, pe marmură şi pe lemn, realizatoarea unor ilustraţii şi coperte pentru cărţi destinate copiilor, de umor, de versuri, este în acelaşi timp şi o bună creatoare de poezie umoristică (fabule, balade), preferându-le textelor în proză. Este un bun portretist: „Matilda… zici că-i tanc, nu fată mare/ Și face gropi la fiecare pas./ Ea poartă 44 la picioare/ Și are un dovleac în loc de nas.// De buze… se vorbeşte-n toată zarea/ Stârnesc furtuni şi valuri, vijelii,/ Iar gura ei ar înghiţi şi marea/ Dacă vreodată asta şi-ar dori” (Matilda se mărită!). Liliana Stoica, inginer navalist, deşi e la început, scrie… cu umor proză şi epigramă: „Chemat urgent de firma de transport,/ Tănţica pân’ la uşă îl petrece,/ Cu lacrimi pentru-al ei consort,/ Însă… de bucurie c-o să plece!” (Disimulare). Ion Tiţa-Călin, cunoscut jurnalist constănţean, autorul multor cărţi de umor (dar nu numai), premiat la mai multe festivaluri naţionale şi internaţionale ale umorului, satirizează realitaţile sociale, politice etc. nefireşti folosind cu abilitate hiperbola. Titlurile cărţilor/ textelor sale au o mare putere de sugestie şi stârnesc şi ele râsul. Iată două dintre titlurile prozelor din acest volum colectiv: „Doctoratul se cumpără cinstit, iar meseria se fură!”; „Ţară avem, doar popor ne mai trebuie!” Ionuţ-Daniel Ţucă, procuror, autorul câtorva cărţi de umor şi distins cu mai multe premii naţionale, scrie rondeluri şi epigrame şi face deliciul întâlnirilor culturale cu ironia sa fină: „Ţi-am înghiţit, bărbate, multe:/ Bătăi, scandal, beţii, insulte;/ Și-n mine cuibărit-ai teama/ Că… poate n-o iubeşti pe mama” (Violenţă domestică). Gabriela Vlad, inginer, membră a Uniunii Scriitorilor din România, scrie romane, poezie minimalistă şi texte umoristice. Cele trei proze prezente în volumul de faţă sunt inspirate din lumea marinarilor.  Roland Voinescu, marinar, autor a cinci piese de teatru şi autor de literatură umoristică, este prezent în carte cu o proză scurtă, în care îi satirizează pe protestatarii ce-şi doresc dărâmarea guvernului din motive străine de vinile adevărate ale cârmuirii.

Ca şi celelalte cărţi colective ale C.U.C.-ilor, şi aceasta, făcându-ne să râdem, ne face şi clipa mai frumoasă.  O doză bună de umor e sănătate curată!

Diana Dobriţa Bîlea

ianuarie, 2020