Mi-am luat bărbat tânăr, frumos, inteligent și cu bani. Credeam c-a dat norocul peste mine, dar în curând aveam să aflu ce fel de noroc. Am ales, până-am cules. Omul meu, deși pare c-ar avea toată țigla pe casă, mi-a venit la pachet și cu o zestre de superstiții de care nu l-am putut dezbăra nicicum.
Încă din ziua nunții, a stat bosumflat fiindcă plouase la nuntă și ăsta-i semn clar de ghinion pentru familie. Era atât de supărat, încât toată lumea-l întreba dacă a aflat cumva că mireasa nu-i fată mare.
Când m-am mutat la el, cu arme și bagaje, mi-am adus și pisica din dotare. Neagră. Nenorocire! Ca să nu divorțez la trei zile după nuntă și să împac și capra și... pisica, am vopsit bietul animal în nuanțe de blond-roșcat cu reflexe verzui fosforescente. Arată ca un girofar, dar măcar mi-am asigurat liniștea în familie. O vreme.
Când am vărsat prima dată sarea, atât a încercat să mă convingă că asta înseamnă ceartă, încât până seara chiar ne-am certat serios. Pe tema sării. De atunci am convenit să nu mai folosim sare, am azvârlit toată sarea din casă și măcar putem spune că mâncăm mai sănătos. Și leșinos, dar ce contează?
Văzând că nu-i chip să-i scot din cap grăgăunii, m-am decis să întorc beleaua asta cu superstițiile în favoarea mea. Am început să-i spun că mă tot mănâncă palma stângă și ăsta-i semn sigur că o să primesc bani. Dar el să se prindă – nici vorbă! Văzând că insist și sătul de văicărelile mele cu palma stângă, mai întâi m-a întrebat dacă nu cumva mă mănâncă și nasul, că ăsta-i semn sigur de bătaie, apoi mi-a zis că, dacă vreau să scap de mâncărimea din palmă, să-i cer șefului o mărire de salariu. Așa am făcut. A doua zi m-am dat subtil pe lângă șef, cu aceeași sugestie, dar când i-am spus că mă mănâncă palma stângă, mi-a zis că precis am râie și s-a oferit să-mi recomande un dermatolog bun.
Mai are soțul meu și altele, cum ar fi: nu duce niciodată gunoiul lunea, nici seara, că asta alungă norocul din casă. Dimineața și la prânz nu-i acasă decât duminica (Cineva mai trebuie și să muncească – mi-a spus), iar duminica nu duce gunoiul, că-i păcat să muncești în ziua Domnului. Așa că mi-am asumat eu și dusul gunoiului, dar trebuie s-o fac pe furiș, să nu mă vadă că îl duc în zilele și orele interzise.
Când mi-am făcut un amant, m-am bazat pe faptul că soțul meu nu se întoarce niciodată din drum, că altfel are ghinion toată ziua. Dar, spre surprinderea tuturor, o dată s-a întors. Ghinion, curat ghinion!
Florentina Loredana Dalian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu