Cum umblu aşa, jumătate, prin lume,
uneori în mine se face primăvară,
ca atunci când înfloreşte liliacul
şi ţi se pare că nu-ţi ajunge privirea
să-l cuprinzi.
Alteori se lasă înserarea
ca în ceasul acela al zilei
când ţi-ai sprijini capul pe umărul celuilalt;
apoi îţi aminteşti că umărul se află
la cealaltă jumătate
umblând şi ea cine ştie pe unde prin lume.
Uneori în mine se face soare,
e-atâta lumină de parcă
întunericul nu s-a descoperit.
Alteori…
alteori mi se face dor.
Dorul acela care poartă în el
şi primăvara şi liliacul şi înserarea şi
lumina…
Slobozia , 28 martie 2014
Pictură de Andrew Atroshenko
Uneori avem nevoie de mai multă lumină, alteori de mai multă căldură, dar, cu siguranţă, deseori avem nevoie de speranţă şi tot timpul de credinţă. Primăvară cu senin şi bucurie să fie la voi!
RăspundețiȘtergereAşa este, Parinte. Vă mulţumesc de lectură şi semn! La fel vă doresc şi eu, o primăvară-primăvară!
RăspundețiȘtergereÎn locul acela dintre două zile,
RăspundețiȘtergereca într-o privire cu flori.
Florile înmiresmau aerul.
Eram atât de aproape unul de altul,
încât se auzea doar o răsuflare.
Ca un ceas.
Ceasul în care ziua se făcea zi
şi noi puteam lumina.
Mulţumesc, Florina, pentru aceste versuri delicate! Şi nu numai... ;)
RăspundețiȘtergere