21 martie este Ziua Internaţională a Poeziei. Una dintre cele mai frumoase poezii este "Te port în mine", scrisă de Zorica Laţcu. O transcriu mai jos şi o redau, totodată, în 2 interpretări: una feminină, din păcate anonimă (n-am găsit menţionat interpreta) şi una masculină, a Părintelui Arhimandrit ("în rezervă", mă rog:) Teofil Părăian.
Te port în mine...
Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia samânţa ei.
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia samânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Şi port la gât, nepreţuit sirag,
Strânsoarea cald-a braţului tau drag.
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Şi port la gât, nepreţuit sirag,
Strânsoarea cald-a braţului tau drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin,
O poama aurită de smochin.
Te port în braţe, horbote subţiri,
Manunchi legat cu grijă, fir cu fir.
O poama aurită de smochin.
Te port în braţe, horbote subţiri,
Manunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.
Zorica
Laţcu
Pictură de Andrew Atroshenko
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu