Experiment literar, autori: Marius Stan şi Florentina Loredana Dalian
Mi-a venit rândul să propun tema, titlul şi versul "de lipitură"; la sugestia lui Marius, am ales să scriem poezie. Am convenit cu el că tema va fi "Părinţi (mamă, tată)", titlul "Fiul risipitor" şi vom începe cu acelaşi vers: "Sunt, mamă, fiu risipitor". În rest, am scris fără a ne consulta. Mi s-a părut interesant că amândoi ne-am gândit cam la acelaşi lucru şi, totodată, am folosit în poezii viţelul biblic. Evident, fiecare cu stilul său. Rezultatul - mai jos.
FIUL RISIPITOR
Sunt,
mamă, fiu risipitor;
mi-am
risipit şi dragostea şi anii.
Am bătut
pe la toate uşile inimilor;
nimeni
nu-i acasă.
Uscate
sunt buzele mele
de arşiţa
atâtor nesăruturi.
Am
plecat cu aripi de-acasă,
m-am
hrănit cu visuri;
acum
mi-au rămas numai roşcove.
Uneori,
seara, îmi amintesc
apusurile
pe după dealul nostru.
Ah, mamă,
a fost o
vreme când vedeam numai răsăritul.
Tu ce
mai faci?
Lacrimile
tale sunt la fel de sărate,
la fel
de tăcute
ca inima
mea bătând
pentr-o
dragoste nemărturisită?
Mă voi
întoarce, mamă,
dar
nu-ţi vei mai recunoaşte fiul.
Sunt mai
bătrân decât tine, mamă
şi port în
inimă ca-ntr-o raniţă
cenuşa
înstrăinărilor.
Să nu-i
spui
să nu-i
spui tatei să taie viţelul cel îngrăşat!
Fă numai
focul în odaie;
mi-e dor
să văd lumina flăcărilor
cum
joacă pe pereţii albi
văruiţi
de tine înainte de Paşti.
Nici să
nu
nici să
nu tocmească lăutari
-
ce folos? –
Vreau
numai să-ţi aud ţie cântecul
acela pe
care mi-l cântai când eram în leagăn.
Aşa să
faci!
Aşteaptă-ţi,
mamă, fiul risipitor,
căci el
se va întoarce…
… într-o
zi.
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 13 martie 2014
FIUL RISIPITOR
Sunt,
mamă, fiu risipitor
te aud
și te văd de peste mări și țări
îți
trimit vederi din colțurile lumii
cu scris
mărunțel, ca să încapă mult
M-am
îndepărtat, mamă, și abia acum
te simt
mai aproape
te văd
într-o lumină caldă, crepusculară
necăjită
că ne-am împrăștiat, că ceva nu e bine
cum ne
uităm la fotografii înrămate
Sunt,
tată, fiu risipitor
ca
lăcustele au trecut peste mine anii
conștiința
mea spălată în ropote de ploaie
e mai
curată ca niciodată
„Fii bărbat” – ziceai tu – „O să fie bine”
și a
fost, și este
Așa că nu
tăia încă vițelul cel gras
abia am
mers jumătate de secol
și mai
pot merge
și mai
pot face lucruri minunate
Marius STAN
Washington DC, 13
martie 2014
"Fiul risipitor" - de F.L. Dalian, în interpretarea autoarei
Muzica: Ernesto Cortazar - "Bethoven's silence"
Pictură de Andrew Atroshenko
Fiul risipitor
RăspundețiȘtergereSunt, mamă, fiu risipitor
Gâtul meu subțire e sub tăișul securii.
Ultima căruță cu fân,
E gata să plece oriunde.
Așa e, mamă! M-am hrănit doar cu vise...
Dacă m-aș fi luptat ca un bărbat
Nu m-ar spânzura ei ca pe-un câine.
O să mai stăm noi de vorbă altădată...
Nu tăia încă vițelul cel gras.
Tot n-o să mă creadă străinii pe mine.
Dar, mă munceștre un cuget.
Amarnic mă scurmă.
Ascultă! Porunca aceasta așteaptă în ropotul ploii
- Sunt, mamă, fiul risipitor!
Viața m-a învins și n-am simțit nimic
Că (nicicând), iarna nu fu atât de geroasă
Îmi ridic (spui tu), glasul
Un urlet slab, dureros și stins în noapte,
Ca al lupului de stepă.
Lumina roșie a lunii, iată, se frânge
Treptat-treptat,
În ochii tăi stinși.
P.S. Așa l-aș fi conceput, doar citind cele scrise de voi. E doar un punct de vedere, nicidecum un verdict!
Mulţumiri, domnule Cicu! Mi-a făcut plăcere să-l citesc şi m-am bucurat că v-am inspirat. Mi-a plăcut mult finalul şi... lupul de stepă:)
RăspundețiȘtergereVă mai aşteptăm şi la alte... siameze!