„Mai sunt încă roze, mai sunt...”

„Florile iubirii noastre” – glăsuia un interpret într-un cântec mai de demult. Desigur, melodia respectivă, mai exact versurile ei se refereau la unul dintre sensurile restrictive ale iubirii, aceea dintre bărbat şi femeie. Noi vom glăsui cu referire la iubirea în sens mai larg, iubirea creştină dintre membrii unei comunităţi. Exprimarea acestui sentiment profund şi greu de definit se face adeseori prin intermediul florilor, poate tocmai pentru că ele, aceste minuni lăsate de Dumnezeu pe Pământ, sunt mai bine grăitoare decât multe dintre cuvintele în care uneori ne împiedicăm, atunci când vine vorba de a exprima iubirea. Şi chiar dacă „avem cuvintele la noi”, o floare nu face altceva decât să întărească cele spuse. Să bucure, să încânte. Sau să transmită nu neapărat iubirea (că vorba ceea: nu-i poţi iubi pe toţi), dar măcar preţuirea, respectul sau mulţumirea.

A fost 8 Martie. Mie, poliţiştii nu mi-au dat flori, cum aud că se petrece pe alocuri, chiar şi în oraşul nostru. Eu, de la poliţişti, am primit doar amenzi, chiar şi de 8 Martie. (Nu că aş fi vreo spaimă a şoselelor, dar trebuie să recunosc că, uneori, trec drept spaima parcărilor, de vreme ce îmi permit, din lipsă de loc de parcare, să mai amplasez maşina câş sau să parchez cu o juma’ de roată în staţia de autobuz sau de taxi). În schimb, am primit flori (şi nu doar eu) mai multe zile la rând de la... preoţi, cu prilejul unor evenimente desfăşurate sub egida Protopopiatului Slobozia.

Vineri, 07 martie a.c. – Adunarea Generală a Asociaţiei „Din inimă pentru aproapele” a Protopopiatului Slobozia. Ce-am cătat acolo? Păi uite-aşa mă mai apucă pe mine căutările, uneori. Am devenit membră. Bine-am (de)venit! Că tot cunoşteam Asociaţia, ştiam de acţiunile multiple în care se implică, mai cu seamă în sfera socială, dar combinate şi cu cea culturală, la unele chiar îmi adusesem modesta contribuţie. Aşa că... După desfăşurarea Adunării conform tuturor „canoanelor” (cu rapoarte de activitate, financiar şi al cenzorului citite, buget de venituri şi cheltuieli prezentat, supunerea spre aprobare, primire de noi membri, cuvântări etc), participanţii s-au bucurat de un spectacol-surpriză susţinut de copii de la Şcolile din Bucu şi Slobozia-Nouă. Copiii au cântat, au dansat, au recitat şi au jucat scurte scenete, încântând asistenţa după o zi (de fapt, săptămână) de muncă, fiecare pe la slujba sa. La final, copiii au oferit mici cadouri realizate de ei şi flori doamnelor prezente. Dintr-odată, viaţa devine mai frumoasă.

Sâmbătă, 08 martie, cu ocazia spectacolului "Din inimă pentru mama", flori pe scenă, flori la ieşire. Curat răsfăţ!

Duminică, după Sfânta Liturghie, cei doi preoţi slujitori la Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, Părintele Protopop Dumitru Drăghici şi Părintele Paroh Dumitru Păduraru au oferit garoafe tuturor domnişoarelor şi doamnelor prezente, iar domnii au primit câte o carte. Eu am fost răsfăţată şi de data aceasta, întrucât am primit flori nu numai de la Părinţi, ci şi de la... copiii "noştri" (vezi povestea) care – orientaţi în spaţiu şi timp – au cerşit garoafe de la Părintele, ca să mi le dea mie.

Mulţumiri şi o dedicaţie celor care, pe lângă multiplele osteneli, îşi găsesc timp şi energie de a oferi şi aceste mici/ mari bucurii care ne înmiresmează viaţa! Ce bine că mai sunt încă roze!

Rondelul rozelor de august de Alexandru Macedonski

Mai sunt încă roze — mai sunt,
Și tot parfumate și ele
Așa cum au fost și acele
Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele;
Mai sunt încă roze — mai sunt,
Și tot parfumate și ele.

Zadarnic al vieții cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc, uit și cânt,
În ciuda cercărilor grele,
Mai sunt încă roze, — mai sunt.

Slobozia, 09/ 10 martie 2014

Articolul în ziarul "Ialomiţa"