Lăcrămioare

Gânduri expirate

Bătrâna cu flori

mi-a întins lăcrămioare

de obicei cumpăr

le ador

azi doar

i-am zâmbit i-am întins o monedă

şi-am trecut mai departe

a alergat după mine

Ia-ţi florile

nu primesc de pomană

s-a oprit nedumerită

când mi-a văzut lacrimile

De ce plângi maică?

a întrebat simplu

cum întreabă femeile

de la ţară

chiar aşa

de ce plâng?

ridic din umeri

mă uit la ea

nu se lasă clintită aşteaptă răspuns

Am o depresie zic

Adică ce?

Asta-i un fel de doagă lipsă?

Îhm...

n-are nimic mă consolează

nu eşti singura...

da` să nu mai plângi

că-ţi strici ochii

uite

eu stau în frig

pentru doi bănuţi

bat cale lungă

rabd de foame

n-am lemne de foc

şi nu mai plâng

tu doar ai coborât din maşină

eşti îmbrăcată

încălţată (oho! şi-ncă cum! dar numai eu am voie s-o spun)

ce-ţi lipseşte?

în afară de doaga-aia...

nu pleacă

nici nu tace

ce să-i răspund?

când nu ştii ce să spui

cel mai la-ndemână

e adevărul

Dragostea!

asta-mi lipseşte

ai vrut să ştii

ai aflat

mai vrei?

na să te saturi

Dragosteaaaa!

se uită buimacă

îşi face cruce

face un semn la cap

către omul cu fluierul

care cântă şi el

pentr-un bănuţ

fata asta săraca

e dusă

ai auzit ce-i lipseşte?

omul îşi vede

de fluierul lui

apoi începe să fredoneze

Dragoste buruiană rea!

femeia îşi vede

de lăcrămioarele ei timpurii

eu

îmi văd de drumul meu

presărat cu lacrimi…

Slobozia, ianuarie 2009