Poem ratat

tu, cel care respiri în poeme

în timp ce veghezi trenurile

sau oamenii

de deraieri spectaculoase

ale destinului

tu, cel gelos pe bărbatul care

mă adăposteşte sub umbrelă,

gelos pe ploaia care mă atinge,

cel care porţi prin munţi

dorurile Bărăganului

tu care spui că ţi se bat în minte

mii de poeme

atunci când mă găseşti

pe lungimea de undă...

ah! mă întreb:

dacă ţi-aş fi dat zilnic

„bună dimineaţa!”,

aş fi putut să-ţi inspir

măcar un poem ratat?

Slobozia, 03 septembrie 2014