Brusc, se-ntunecase

Gânduri expirate (final)

Eu îţi vorbeam de iubire

tu îi dădeai zor cu

Fâşia Gaza

te durea de ea cum mă doare pe mine

de calea ferată

din Patagonia

zadarnic încercam să te-aduc mai aproape

Fâşia Gaza era mai presus de durerea

pe care-o găzduiam în pântece

s-au rupt cu troznet                                                         

crengile unui pom

o vrabie-şi luase zborul

eu tot te mai ascultam

admirând mantia

de laşitate

pe care-o aruncai peste vise

şi n-am înţeles de ce

brusc

se-ntunecase…

....................................

- END -

Slobozia, ianuarie 2009