Grădina cu meri înfloriţi

Gânduri expirate

Mai ştii când îţi spuneam

de grădina mea cu meri înfloriţi

în toate anotimpurile?

Într-o noapte-am visat

că merii toţi se transformaseră

în şerpi

mă urmăreau peste tot

mă sufocau

mi se încolăceau lipicioşi

de gură de sâni de pântec de glezne

te căutam nu erai

te strigam să mă salvezi

şi nu-nţelegeam

prin ce miracol

merii mei

ajunseseră să mă urască

eu n-am urât niciodată

nici

n-am iubit cu jumătăţi de măsură

n-am făcut economie de suflet nu

eu când iubesc iubesc

şi-o strig în gura mare

fără false pudori

fără sentimente

de vinovăţie

fără alte

farafastâcuri boiereşti

şi dacă nu mă-ncurc

cu jumătăţi de măsură

de ce atunci

merii mei înfloriţi

să se transforme în şerpi?

Aşa-i c-a fost

doar un vis urât

cum se mai întâmplă?

Rămâne desigur

întrebarea

generally speaking

dacă nu cumva e posibil

ca

de la bun început

orbit de prea multă

iubire

să poţi confunda

şerpii

cu merii

înfloriţi...

Slobozia, ianuarie 2009