A unsprezecea poruncă

Gânduri expirate

Ce vipere aceste vise

care muşcă din noi

până la sânge!

Eu am o ladă de zestre

în care îmi găzduiesc visele

din când în când

mai trag cu ochiul

prin gaura cheii

mai zăresc câte unul

undeva stătea ascuns

un vis cu ochi albaştri

ţac şi gata!

aşa ne pierdem visele

rând pe rând

apoi

ca să putem supravieţui

împăcaţi cu noi înşine

facem eforturi să ne convingem

că nici măcar

nu le-am

avut

ce vipere aceste vise

care muşcă din noi!

De ce n-ai dat Doamne

şi-a unsprezecea poruncă

- să nu visezi! –

?

Slobozia, ianuarie 2009