Ca o corabie eșuată
la mal
fără ancoră
așteptam fără să
știu ce sau pe cine aștept
de parcă n-aș fi
știut
că toate
venirile erau anulate.
aici nu se vine,
de-aici nu se pleacă
aici e ostrovul
acelora care
nu știu să
piardă în iubire
nu știu să
iubească între ore fixe
nici să
cântărească jumătăți
și totuși pe
ostrovu-acesta
masa se servește
în frac
cu floare la
butonieră
printre lumânări
aprinse
ca și când în
orice moment e posibil
să vină de nicăieri
oaspetele de
seamă
altfel, viața e
simplă
regulile sunt
clare și respectate
nimeni nu
visează, nu speră, nu se îndrăgostește
și toți pretind
că sunt fericiți.
doar când peste
ostrov se lasă-nserarea
auzi oftatul
ierburilor mișcate de vânt
Slobozia, 18 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu