Umor la Rotisor

Carte de epigramă şi poezie umoristică – Florin Rotaru, Editura Eikon, 2015

„Am scris această carte de umor,

Că, poate-aşa, devin nemuritor

Şi sper dorinţa mea să se-mplinească,

Dar, oare, Moartea ştie să citească?”

(Florin Rotaru)

Această epigramă o citim pe coperta IV a cărţii „Umor la Rotisor” scrisă de excelentul epigramist Florin Rotaru, ilustrată de caricaturistul Costel Pătrăşcan, prefaţată de George Corbu, Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, apărută recent la editura „Eikon” (director Valentin Ajder) şi năşită de mine. Cartea a fost deja lansată la festivalul „Nicolae Labiş” din Suceava şi am aflat că a avut un succes răsunător. Nu că m-aş mira, doar eu l-am tot bătut consecvent la cap pe domnul colonel sau ce grad va mai fi având, să-şi strângă odată epigramele într-o carte. Tot eu l-am bătut la cap să participe şi la concursuri, şi-acum nu se mai opreşte din premii. Ceea ce pe mine nu poate decât să mă bucure. Pe confraţii lui… nu ştiu, dar, din câte cunosc la epigramişti, aceştia, oameni cu un dezvoltat simţ al umorului, reuşesc să treacă peste invidie şi alte animozităţi şi să se bucure unii de sucesele altora. Se înţeapă doar în epigramă, dar asta-i cât se poate de normal.

Iată, până şi eu, o ne-epigramistă, tot am buchisit un răspuns la epigrama de mai sus:

Pentru „aceea” mult mai bine-ar fi

Să nu cunoască-o boabă a citi;

Căci, de-ar citi volumul într-o doară,

Sărmana Moarte mi-e că o să moară. (FLD)

După ce i-am trimis catrenul pe e-mail, cu rugămintea să-l aranjeze el, că eu n-am răbdare (n-am zis că nu mă pricep), iată ce catren drăguţ a scos (mai fain decât al meu, mă oftiiiic!):

Pentru Moarte-n sine, mult mai bine-ar fi

Dacă nicio boabă n-ar putea citi,

Că, dintr-o greseală, de ţi-ar citi cartea,

O să işi dorească să o ieie Moartea. (FR)

Pentru exemplificare, câteva dintre epigramele din volum (nu am primit cartea încă, dar am manuscrisul, pe care l-am studiat atent):

Necazuri

În viaţă două rele am păţit:

Când am citit volumul scris de tine

Şi-a doua - când tramvaiul m-a lovit,

Dar cu tramvaiul parcă-a fost mai bine.

 Pastorală

Nea Gheorghe şi vecinul său, Ilie,

Se ceartă pe pământ de-o veşnicie

Şi presupun c-aşa s-a demonstrat

Că veşnicia s-a născut la sat.

Proverb

Nevasta mea mi-a reproşat
Că proastă-a fost când m-a luat
Şi-atunci am priceput, pe loc,
Că prostul are mult noroc.

Treburi domestice

Când pornesc televizorul,

Să vedeţi ce mai bucluc,

Ea dă cu aspiratorul

Iar eu dau... cu ce apuc.

Ruga unui român pentru soacra sa

Doamne sfinte, te-aş ruga
Să o ţii pe soacră-mea
Cât mai mult şi cât mai bine,
C-a plecat de ieri spre Tine.

Chirurgului meu

Deşi m-a operat atent,

Din nou să mă deschidă vine,

C-aşteaptă-un telefon urgent

Şi şi-a uitat mobilu-n mine.

                Până nu vezi, nu crezi

              Am depăşit cu greu sincopa,

Dar azi, credinţa-mi umple casa

Că-n raiul ce-l promite popa,

M-a dus aseara preoteasa.

Şefului meu

După umila mea părere,

Ca şefu’ cred că altul nu-i

Şi zilnic, drept apreciere,

O pomenesc pe mama lui.

Cartea poate fi procurată de pe site-ul editurii EIKON.

Felicitări, Florin Rotaru, Valentin Ajder şi Costel Pătrăşcan (şi caricaturile sunt excelente, pe măsura numelui care nu mai are nevoie de nicio prezentare!) A, uitam! Felicitări mie!

:)

Slobozia, 29 septembrie 2015