Fereastra

Prințesa privea zilnic pe geam

viața ca un semn de-ntrebare

ce umple cadrul ferestrei.

Dincolo, trecătorii își vedeau de treburile lor mărunte,

abonați ai lucrurilor simple;

prințesa gândea că aceia habar nu au

că sunt fericiți chiar fără să caute fericirea.

Pentru ea zilele se repetau identic -

noroc cu schimbarea anotimpurilor!

De dimineață văzuse cocorii plecând -

metaforă a libertății neîngăduite;

se bucura să-i petreacă măcar cu privirea

din fotoliul ce rămânea nemișcat.

Învățase să trăiască viața imaginată a altora,

până-ntr-o zi când cineva a vopsit ferestrele

și odată cu ele

lumea s-a-nchis ca-ntr-o scoică.

Slobozia, 23 septembrie 2015

Pictură de Vladimir Volegov