Cărări şerpuind
prin vieţile noastre
aceste drumuri dus-întors
care ne apropie-depărtează
la limita dorului
vârtejul zilelor
şi al atâtor nopţi
de singurătate
ne face să uităm
că pe o cărare ori poate
dincolo de ea
cineva ne aşteaptă
şi-n timpul acesta
iubirea stă-nchisă în inimi
ca-ntr-o menghină
aşteptând clipa zborului
către celălalt
către cel care a uitat
să iubească...
Slobozia, 24 mai 2014
Textul în interpretarea autoarei
Muzica: Armik - Meet you in Heaven
Si tu tot pe drumuri?!
RăspundețiȘtergereDe când mă ştiu! Şi mai ales în ultima vreme :)
RăspundețiȘtergereMi-am amintit de filmul "Şatra", când bogătaşul ăla încearcă, disperat, să afle ce vor membrii şatrei în schimbul ţigăncii de care se îndrăgostise şi pe care nu voiau să i-o dea. Întrebându-i: "Bine, dar voi ce vreţi?*", răspunsul a fost: "Noi, doar drumurile!"
:)
Răspuns interesant (ceva, ocolit)! Dar, nu „către celălalt/ (sau, de ce nu: merită întrebarea) cel care a uitat să iubească!
RăspundețiȘtergereN-am prea înţeles mesajul, domnule Cicu, dar sunt de acord :)
RăspundețiȘtergereMulţumiri de citire!
Păi, e foarte simplu Florentina! Sunt cărări ale vieții pe care mergem, că nu avem încotro. Și, uităm că cineva ne așteaptă, undeva, pe o cărare... El face parte din viața noastră, ni se pare firesc să ne aștepte acolo. Dar, viața!? Nu-i chiar atât de simplă. Ehei, viața! Ne tot încearcă, fie și printre amintiri, către celălat, uitat și lăsat printre învechite file de amintiri, cel care a uitat să iubească... ce a fost mai frumos,cândva, într-o oarecare viață adolescentină... dar, uitat și de ființa din noi. NU?
RăspundețiȘtergereCe-i așa de complicat, în mesajul meu? Unul scrie... Doar că... celălalt, la alt capăt visează ce i se transmite, dar, e liber să-și închipuie, la rându-i, și ce nu i se transmite. Nu ești de acord?
Domnule Cicu, scuze pentru întârziere! Am fost iar plecată, de data aceasta tocmai la Alba Iulia, la festivalul Alb-Umor. Vă mulţumesc pentru revenire şi da, am înţeles şi da, sunt de acord:)
RăspundețiȘtergereGânduri bune!