Primăvara din ou

Licitaţie de ouă încondeiate, organizată, în scop caritabil, de Protopopiatul Slobozia, 8 aprilie 2014

„Cu o floare nu se face primăvară”. Nici cu-un ou. Dar cu mai multe? Nici cu mai multe. Dar dacă, pe lângă ouă, floricele şi alte zorzonele mai pui şi suflet, atunci cu siguranţă se va face primăvară. Şi sigur că nu vorbim de primăvara calendaristică, ci, în sens metaforic, de aceea din noi.

„Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Protopopiatul Slobozia în parteneriat cu Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 2 Slobozia, organizează a VI–a ediţie a Licitaţiei de ouă încondeiate„Să dăruim copiilor bucuria Învierii”.
          Evenimentul din data de 8 aprilie 2014, orele 14:00, va avea loc în sala Amfiteatru a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia.
         La această activitate vor participa preoţi, elevi, cadre didactice, părinţi şi reprezentanşi ai instituţiilor locale.
         Scopul evenimentului este strângerea fondurilor necesare pentru ca un număr de 30 copii din familii aflate în dificultate să-şi sporească bucuria Sfintelor Paşti în haine noi, conform tradiţiei.
          Drept pentru care vă aşteptăm să ne fiţi alături în împlinirea acestui scop nobil şi prin generozitatea dumneavoastră şi a colaboratorilor din instituţia pe care o conduceţi să dăruim copiilor bucuria Învierii.”

Astfel sună anunţul postat pe site-ul Protopopiatului Slobozia şi al Asociaţiei „Din inimă pentru aproapele”. Invitaţiei de mai sus au dat curs mulţime de persoane din cele mai diverse categorii: preoţi, educatori şi profesori, elevi, copii de grădiniţă, părinţi ai copiilor etc. Superbe au fost aranjamentele şi ouăle încondeiate de mâinile micuţe ale copiilor de la Grădiniţa Nr. 2 Slobozia, îndrumaţi de talentatele şi inimoasele lor educatoare. Lăudabilă este iniţiativa organizatorilor şi implicarea acestora în desfăşurarea evenimentului. Meritoriu efortul financiar al tuturor celor care au participat la licitaţie şi au contribuit, fiecare după puteri, la strângerea sumei de 3.288 lei, bani care vor fi folosiţi pentru a „dărui copiilor bucuria Învierii” (şi) sub forma unui ajutor constând în hăinuţe noi. Mai presus de aceste fapte care vorbesc de la sine stă sentimentul care i-a animat pe toţi cei care s-au implicat, sub o formă sau alta: ideea de solidaritate, generozitatea şi bucuria de a dărui. Şi firescul lucrurilor. Nimeni din cei prezenţi acolo nu avea nevoie de ouă încondeiate, sau, şi dacă ar fi avut, şi le-ar fi putut procura lesne din magazin. Toţi cei prezenţi veniseră să ofere, cu gândul că bănuţul lor, mult, puţin, va fi de folos cuiva. Am văzut oameni care au licitat sume mari, elevi care şi-au dat banul de covrig, pentru ca apoi să ofere „achiziţia” unui copil mai mic, chiar şi pe cineva care a licitat peste el însuşi... Acestea nu sunt simple fapte, ci trăiri; trăiri adevărate, dublate de fapte, după îndemnul lui Hristos. Felicitări tuturor celor implicaţi: organizatorilor, în primul rând pentru idee, dar şi pentru punerea ei în practică, Părintelui Protopop Dumitru Drăghici şi doamnei Anastasia Pătraşcu (ambii prezenţi, şi nu doar formal, la licitaţie), educatorilor, copiilor, părinţilor acestora, licitatorilor!

Aceasta e una dintre feţele monedei. Să facem vorbire şi despre cea de a doua. Dacă până acum am scris despre „emiţători”, nu se cuvine să băgăm sub preş „receptorii”. Nu ştiu cine sunt beneficiarii actului caritabil descris, dar am toată convingerea că cei în drept au făcut o selecţie corectă (altfel, nu m-aş fi aflat acolo, nici nu m-aş obosi să scriu vreun rând); că acei copii care se vor bucura de hăinuţe nu sunt dintre cei ai căror părinţi (aflaţi lângă ei sau nu) strâmbă din nas dacă le pui mătura-n mână, cer preţuri exorbitante dacă-i inviţi la sapă sau pur şi simplu consideră că anumite munci nu-s de nasul lor, în ciuda faptului că odraslele umblă desculţe şi dezbrăcate. Înainte să aruncaţi cu ouă clocite (sau încondeiate) în mine pentru ceea ce am afirmat, gândiţi-vă la câte astfel de cazuri cunoaşteţi (nu e momentul să dezvoltăm, dar pentru cine nu crede, am o listă întreagă!). De asemenea, mai sper că micuţii beneficiari nu vor deveni, în timp, unii dintre aceştia. Ba, mai mult, că vor înţelege că, la rândul lor, trebuie să ofere şi ei din puţinul pe care-l au sau nu-l au, nu neapărat haine sau bani. Altfel, un asemenea efort comun şi gest de o deosebită eleganţă şi nobleţe ar semăna cu aruncarea mărgăritarelor la porci şi, evident, şi-ar pierde toată frumuseţea.

De altfel, frumuseţea unor asemenea gesturi nu are prea mult de-a face cu latura materială, practică şi, deci, trecătoare. Dacă ne rezumăm la aceasta, scopul este numai pe jumătate atins. Banii care s-au oferit ar fi fost oricum cheltuiţi de posesorii lor pe lucruri mai mult sau mai puţin necesare dar, oricum, perisabile. Hainele pe care copiii le vor primi se vor uza, mai devreme sau mai târziu, sau le vor rămâne mici. Noi înşine, mai devreme sau mai târziu, uzaţi şi expiraţi, ne vom trece. Dar ceea ce trebuie să rămână, dincolo chiar şi de noi, este perpetuarea ideii de a oferi, a gesturilor de solidaritate şi milostenie; exemplul bun care trebuie să se transmită din generaţie în generaţie. Aceasta cred eu că s-a oferit mai mult şi mai mult astăzi prin acţiunea comună a celor prezenţi: primăvara din noi. Sufletele generoase nu cunosc alt anotimp. Sau, dacă vreţi, primăvara din ou. De ce din ou? Pentru că oul acela va scoate pui. Un pui care se va numi tot... Primăvară!

Slobozia, 08 aprilie 2014