"Voiam să rămân în septembrie" - Nina Cassian

Poeta Nina Cassian s-a stins, astăzi, la vârsta de 89 de ani, în apartamentul său de la New-York. Personalitate controversată, dar cu o personalitate aparte, scriitoare prolifică, a debutat încă de foarte tânără, poezia sa fiind apreciată inclusiv de Tudor Arghezi şi Ion Barbu. Fără a fi ceea ce îndeobşte numim o femeie frumoasă, se pare, totuşi, că a exercitat o atracţie specială pentru anumiţi bărbaţi, unii făcând adevărate pasiuni pentru ea (printre aceştia, scriitorul Marin Preda). Probabil că, dincolo de aspectul fizic, poseda anumite calităţi care compensau acest inconvenient, deloc de neglijat pentru o femeie. La aceasta poate se adaugă şi faptul, declarat de ea însăşi, că a iubit foarte mult bărbaţii. 
Mai multe date biobibliografice, pe site-ul Uniunii Scriitorilor
Dumnezeu s-o odihnească!

Voiam să rămân în septembrie

Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida, 
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete cu apa navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna, 
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie, 
prezenta la trecerea timpului, 
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
o data cu vara in toamna...
Dar mie imi sunt sorocite, 
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit, 
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit...

Patima

Am visat azi-noapte sarutari, 
Cîmpuri de garoafe zdrentuite.
Soarele cu zveltele-i cutite
Înjunghiase cele patru zari -
Sînge picura pe sarutari.

Aerul, ca-n preajma unui rug, 
Raspîndea fluida lui rugina;
Gura de sarutari mi-era plina, 
As fi vrut dar nu puteam sa fug -
Pîlpîia tot cîmpul ca un rug.

O padure, platosele-i verzi
Adiau departe, în racoare, 
Zdrente de garoafe la picioare
Mi-aratau cît mai aveam de mers
Pîn' sa-ajung la platosele verzi.

Si-am ramas la sarutari arzînd, 
Cruntul soare izgonise norii;
Scuturile verzi ale racorii
Nu aveam sa le ating nicicînd -
Sarutam garoafele arzînd... 

Micul prinţ (Elogiul candorii)

Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.

Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul 
Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul
Esti prietena mea. 

Nina Cassian