“Viaţa ca o zi” – Vlădica Gherasim

Mă încearcă un sentiment al ireparabilului. Sunt oameni speciali pe lângă care am „trecut” în viaţa aceasta, fără să-i fi întâlnit. Unul dintre ei a fost Vlădica Gherasim – Înaltpreasfinţitul Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului. Vlădica Gherasim a fost un om al timpului meu, mai mult, un consătean de-al meu, şi eu nu l-am întâlnit în viaţa aceasta. Nu în forma directă, dar ne-am intersectat cumva altfel. Ţin în mâini cartea apărută în 2010 – „Viaţa ca o zi”. O răsfoiesc şi mă bucur că ea nu mi-a parvenit din librării sau biblioteci, ci direct de la el. O fărâmă de legătură cu cel pe care mi-ar fi plăcut să-l cunosc. În vara anului trecut, mama a fost într-un pelerinaj organizat de părintele Gheorghe Ardeleanu (Munteni-Buzău, I) în zona Vâlcei.

Mi-a povestit că Î.P.S. Gherasim i-a primit pe cei din satul copilăriei sale cu multă căldură, cu dragoste, că le-a vorbit cu infinită bucurie şi blândeţe. A oferit fiecăruia câte o carte. Mama a vrut una şi pentru mine şi a obţinut-o, de la părintele Gică, întrucât nu a îndrăznit să-i mai ceară una Vlădicăi. Deşi era sigură că ar fi primit. Am citit-o atunci pe nerăsuflate, cu încântarea să descopăr nu doar un preot şi arhiereu, ci şi un om sensibil şi puternic totodată şi un scriitor cu talent, aş spune chiar fire poetică. Şi pentru că doar astfel l-am întâlnit eu pe Vlădica Gherasim, modestul omagiu pe care i-l aduc astăzi, la trecerea sa la Domnul, va consta numai în transcrierea câtorva fragmente din carte. Fragmente care mi-au atras în mod deosebit atenţia şi care, citite în cheia corectă, vorbesc de la sine, întregind portretul celui care a fost omul modest şi vrednic arhiereu Gherasim Cristea.

Fragmentele selectate fac parte din interviul pe care Înaltpreasfinţitul i l-a acordat autorului cărţii: Ioan T Lazăr.

„Am trecut peste toate, iertând şi cerându-mi iertare, căutând să nu supăr pe nimeni; îngropând în adâncul inimii mele dezamăgirile şi durerea”

„Eu n-am purtat nimănui supărare; de ură, nici nu ştiu cum arată; sufletul meu n-a cunoscut întunecimi, oricât de mult aş fi suferit.”

„Împlinirea nu vine de undeva; nu ţi-o aduce cineva. Ea este în tine. Dacă ai de făcut un lucru şi ţi-ai propus să-l duci la capăt, atunci ţine-te de el şi rezolvă-l. Nu pe căi strâmbe, ilegale, stârnind necazuri şi răutăţi altora, ci în pace şi prin înţelegere, cu şi prin voia Domnului. Apoi o să te bucuri şi de bucuria ta vor beneficia şi alţii.”

„Fiecare izbândă îţi smulge un surâs, inima îţi tresaltă de bucurie, dar tu trebuie să te înfrânezi şi să priveşti spre viitor, acolo unde se află şi se ascund alte şi alte provocări. Când ajungi la clipa bilanţului, vezi, în sfârşit, ce urmă firavă ai lăsat după tine. Cât de puţin ai făcut din imensul propus şi visat. Şi te cuprinde dipserarea. Ai irosit timp şi te-ai irosit, fără să „spargi coaja” lucrurilor. Cu asemenea tristeţe te vei însoţi, dar s-ar putea să ai şi liniştea celui care se mulţumeşte cu picătura din fundul apei.”

„Când răspunzi de zece, o sută, o mie de biserici şi mănăstiri, zidirile, gospodăriile, sufletele preoţilor slujitori, monahilor şi ale tuturor credincioşilor apasă pe umerii tăi. Asta înseamnă arhierie. Să ştii să duci această povară dumnezeiască după Legile Sfinte şi canoanele bisericeşti şi oricând să fii gata pentru a da socoteală. Atât pe Pământ, cât şi în Ceruri.”

„Arhieria îmi dă fiori şi îmi crează coşmaruri, fiindcă nu ştiu niciodată dacă mă ridic la nivelul aşteptărilor Cereşti şi ale oamenilor. Locul arhiereului este la baza piramidei, sub tălpile celui mai umil credincios.”

 „Prietenia este un cuvânt preţios, mult peste înţelesul nostru. Eu nu îndrăznesc să spun nimănui „Ăsta-i prietenul meu”. Las timpul să decidă şi, după ani, alţii vor consemna relaţia: „Da, au fost cu adevărat prieteni şi nimic nu i-a smintit în simţăminte.””

„Geniul inventatorului, harul poetului, talentul pictorului sunt daruri date de Tatăl Ceresc, dar şi noi putem face multe lucruri minunate, datorită „zestrei” Divine. Credem, în mod eronat, că Dumnezeu are o traistă mare din care împarte daruri în stânga şi-n dreapta. Nu aşa stau lucrurile. În rânduiala crească, omului i s-a dat posibilitatea să-şi facă singur daruri, dacă gândeşte şi acţionează în lumina Domnului. Adică îţi sporeşti talanţii primiţi la naştere.”

„Există şi daruri care se măsoară în trăiri: mulţumirea sufletească, fericirea, iubirea împărtăşită, extazul, bucuria lucrului bine făcut şi câte altele pentru această lume şi lumea de Apoi, dar beneficiarii acestora sunt doar cei care trăiesc numai după Legile şi Poruncile Sfinte.”

„Nu pentru mine şi gloria mea efemeră am scris cărţi; doream să existe şi să rămână semn despre vrednicia înaintaşilor; apoi, pentru cunoaştere, învăţătură, însănătoşire a minţii şi a sufletului, fiindcă singur, cuvântul poate tămădui. Lumina dă de gândit. Pe de altă parte, scrisul te eliberează, te despovărează de multe necazuri care te apasă, îţi crează o linişte ce vrei a o împărtăşi şi altora. Şi-apoi, cum să dai de ştire viitorimii despre gândirea vremurilor tale? Făcând lucruri frumoase şi trainice îţi arăţi vrednicia; prin scris, laşi moştenire o fărâmă din sufletul tău şi cunoaşterea ta, aşa cum ai simţit şi nu cum ţi-a fost povestit, căci suflet se pune în orice cuvânt, iar silaba aşezată în pagină, cu socoteală şi responsabilitate, capătă greutate.”

„Tot ce este fără socotinţă şi exagerat dăunează. Devine boală, viciu, prilej de suferinţă. În acest sens, nici virtuţile nu fac excepţie. Mai mult chiar, se anulează. Spre exemplu: iubirea. Nu trebuie arătată, nici manifestată drept ceva care te subjugă, te supune. Nici irosită unde nu se cade. Ea este un mărgăritar, iar mărgăritarele nu se dau porcilor.”

 „Pentru ce să dau timpul înapoi? Nu-mi ajunge un veac de viaţă?”

„Stau pregătit ca soldatul, cu mâna pe „valiză”, gata să pornesc la prima „strigare” a Doamnei în negru. Vedeţi ce frumos şi respectuos vorbesc despre Moarte, dacă o ştiu pe aproape?”

„Când va suna Ceasul, n-o s-o las să aştepte. A îmbătrânit şi Moartea cu un veac pe lângă mine. Ajunge, nu?”

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

Slobozia, 09 aprilie 2014