Ruga pictorului iconar

Doamne, iartă-mă!,

se ruga Pictorul,

eu vreau şi mă străduiesc, dar nu-mi iese.

Lucrez de ani de zile la Icoana Ta,

dar nu pot s-o termin.

Ştiu că mântuirea ne-a venit prin Cruce,

dar ce să fac dacă nu sunt în stare

să pictez cuiele-alea

şi coroana de spini?

Când mă apropii de pânză, îmi tremură mâna,

culoarea se împrăştie, mă ia ameţeala

şi-mi vine să strig.

Nu sunt în stare, Doamne,

să-Ţi privesc răstignirea în ochi.

Darămite să-Ţi pun cuiele.

Te-am lăsat aşa, nelămurit,

de parcă Te-ai fi urcat singur acolo,

să Te odihneşti oleacă pe Cruce.

Mai stai, mai odihneşte-Te puţin,

 până când n-o să-mi mai tremure mâna!

Până când n-o să mai am senzaţia că,

odată terminată, pânza se va despica în două,

precum, atunci, catapeteasma templului.

Slobozia, 20 mai 2012 

( din textul `Cavalerii de la Maltezi`)