Plângeam
ca la sfârşit de lume
şi
plânsul acela vorbea despre dureri nemărturisite.
Nu
ştiu cine împingea lacrimile afară;
eu
nu, eu în niciun caz.
Plângeam
ca la o despărţire,
de
parcă trenul tocmai plecase din gară,
cu
destinaţia infinit,
trăgând
după el vagoane de steril –
tot
ce-a rămas în urma visului.
Plângeam
ca la o înmormântare
la
care nu ştii cine e îngropat,
da-ţi
pare rău după amărâtul ăla
pentru
care nu va mai fi dimineaţă.
Plângeam
ca la o nuntă preafrumoasă
în
care mireasa nu eram eu;
în
care mireasa e întotdeauna cealaltă.
Plângeam
şi mi-am zis că pesemne
în
clipele-acelea te lepădai de mine
de
trei ori ca de satana.
Slobozia, 13 aprilie
2014
În imagine: actriţa Vivien Leigh, în rolul Scarlett O'Hara din filmul "Pe aripile vântului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu