Călătorule

De ce te-ai oprit? De ce mă priveşti la răscruce, tăcut întrebând încotro s-apuci?

Eu nu-s decât frunza îngălbenită prea devreme adusă de vânt la-ntâmplare la masa ta. Sunt muzica pe care uneori o auzi, ascultându-ţi sufletul. Sunt povestea frumoasă care ţi se năzăreşte în serile de iarnă, când stai la gura sobei. Ce rămâne din toate acestea?

Călătorule, pune-ţi masca şi caută-ţi de drum!

Ai să mă aflii risipită în cântecul greierelui sau poate în joaca unei veveriţe dintr-o livadă cu aluni. În trilul unei păsări, în clinchetul zurgălăilor sau în zâmbetul altei trecătoare.

De mă vei căuta, mă vei găsi. Ori poate n-ai să mă găseşti niciodată, pentru simplul motiv că mă porţi în tine.

Slobozia, 02 august 2014

(prelucrare după un text mai vechi, 27 mai 2006)

În fotografie: autoarea, Pamukkale (Turcia), august, 2009

Imagine înregistrare: pictură de Andrew Atroshenko