Aşteptare - de Zorica Laţcu (Maica Teodosia)

Mai vii și astăzi? Mila iar Te poartă,
De sus, spre staulul din Bethleem?
Din lume n-ai cules destul blestem?
Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă?
Spre duhuri vii, cu îngeri de lumină,
Spre inimi vii cu strălucit alai,
Și-n iesle nu e nici un fir de pai,
E numai piatră goală, numai tină.
În tainițe de inimi nu e pace,
Și frig ca-n duhuri nici în peșteri nu-i.
Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui
Și scutece noi n-avem din ce-Ți face.
Tu vii... Pogori în noi ca-ntr-o pustie.
Te-mpiedici în nisip din loc în loc,
Dar nu găsești nici apă-n noi, nici foc,
Nici albe dobitoace ca să-Ți fie
Tovarăși buni în drumuri tăinuite
Și nici ciobani cu glugă de blândeți.
În noaptea noastră fără dimineți
Nu sunt cărări de raze prăfuite.
Nu și-ar găsi în noi, ca să-i îndrepte,
Nici magii steaua lor cu lung fuior.
Arhanghelii, venind din cerul lor,
Ar îngheța pe nevăzute trepte.
Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va
Să dea viață golului din noi?
Aștept... În duh sunt gânduri cu noroi
Și moartea-și vântură în inimi pleava.