Un basm de altădată - de Radu Gyr

Din ciclul "Stele pentru leagăn" 

A fost în lună un bordei,
bojdeucă veche de calici…
torcea măicuţa funigei,
păzea tăticu licurici.
Şi-aveau o fată: un crâmpei,
cât un sfârnel de cărăbuş,
s-o pui să şadă pe condei
şi-ntr-un papuc să-i faci culcuş.
Ci bietul prichindel râvnea
păpuşi de pluş şi urşi pitici…
Când ai bordei cât o lulea
şi eşti pândar de licurici,
tătic nătâng, cum poţi uşor
să cumperi urşi de borangic?
Cum or să vină dumnealor
într-o cocioabă de calic?
Ofta tăticul licurar
şi, scornitor de jucării,
umbla prin lună în zadar
să prindă pui de stele vii
şi să culeagă primprejur,
cu toţi ciulinii pe nădragi,
un sac cu mofturi de azur,
să-l ducă fetei tatii dragi…
Dar când tăticul cel sărac
venea acas’ cu truda lui,
curgea funingine din sac
şi nici un hârb de stea cu pui.
O clipă doar, abia întors,
plângea tăticu bun şi prost.
Mămica sta şi ea din tors,
să lăcrimeze fără rost,
şi-n urmă iarăşi în bordei
visa fetiţa urşi pitici,
torcea măicuţa funigei,
păzea tăticu licurici.

(Pictură de Nicolae Grigorescu - "Fetiţa cu basma roşie")