Poetul

Autor: Marian Ştefan

În ce licori ţi-ai înmuiat condeiul,

Şi care e formula fermecată

Prin care, lăcrimând în faguri, teiul

Ne toarnă-n cupe miera parfumată?

Prin ce minuni devine mir uleiul

Ce luminează fruntea-ngândurată?

Cu ce puteri dai gândului temeiul

Şi el devine faptă de durată?

Urmând porunca dată de Prea-Sfântul,

Cu firea lui lipsită de prihană,

Poetul dăltuieşte-n vers cuvântul

Să izbăvească sufletul de rană.

Marian Ştefan

Bucureşti, 19 februarie 2013

  "Simată Domniță,

Tot meditând pe marginea celor constatate

în urma lecturilor din revista cu pricina, mi-a venit

a zice cîte ceva despre poet. Eu cam așa îi văd rostul.

Sper că nu v-am plictisit. Dacă da, vă reamintesc proverbul

cu „bună ziua mi-ai dat, belea...“

           La bună și curândă vedere!

                              Marian Ștefan"   

Stimate domn, 

Câtă vreme "beleaua" e poetică şi "emite" astfel de versuri, nu-i niciun deranj, nu-i niciun plictis, ba din contră: o să vă dau bună ziua mai des! 

"Cu nestăpânită şi indezirabilă stimă" - cum zice un personaj de-al meu, Maricica - 

a dvs., Loredana Dalian