Treizeci

După 30 de ani de la terminarea liceului

Adaptare după textele mele din seria „Dragă M" (1-4)

Noi ne-am trăit tinereţea

jumătate gri jumătate incoloră,

ne-am visat visele jumătate alb-negru

jumătate color,

umblam îmbrăcaţi în  jeans şi-n tricouri

Acum, desigur, suntem maturi,

mai bătrâni decât părinţii din tabloul de nuntă

copiii ne sunt mai mari decât noi

pe vremea când ne credeam zmei,

avem funcţii, cărţi publicate

şi totuşi noi am rămas îmbrăcaţi în  jeans

şi nu, n-am uitat nicio poveste…

Noi ştim, ne aducem aminte

cum se deschidea catalogul

(nici acum n-au casat blestemata hârţoagă!)

cum se deschidea uşa, cine intra pe ea

dar mai ales

noi ştim toate cărările mirărilor noastre

pe unde ne purtau visurile.

Ce-a rămas?

Noi ştim că tot ce-a fost

nu se mai întoarce

că nimic nicio piesă nu se va mai juca la fel,

că altfel viaţa altfel se va scrie de-atunci pentru noi

pe cărări diferite;

noi ştim că uneori ne ratăm revenirea în timp            

aşa cum uneori ne ratăm

întâlnirea cu viaţa…

Vezi tu, în anii aceia mergeam braţ la braţ

cu naivitatea

credeam în rosturile lumii, în viaţa

ce ni se desfăşura ca o mare imensă înainte,

căutam sensurile existenţei în materie,

în tratatele-cărămizi;

nimeni nu ne spusese că viaţa a fugit în altă parte,

că sensurile ei nu erau de găsit în tratatele noastre.

Noi chiar am crezut în revoluție,
în lozinci, în schimbare;
trăiam expuşi grafic între abscisă și ordonată,
da' când a fost vorba să tragem în oameni,
ne-am amintit că suntem din altă poveste

şi ne-am întors la certitudinile noastre.

S-au dus anii mirărilor noastre,

ai revoltelor tinereții, ai entuziasmelor

când umblam fără griji…

Ce lume frumoasă ne construiam

în cenușiul acelor zile,

ce importanţi păream în speranțele noastre!

Râdeam atât de mult

chiar și de lucrurile care ar fi trebuit

să ne doară,

nici nu mai conta că, uneori….

dar lasă!

Eram atât de tineri cu toții,

atât de creduli, cu lumini în priviri!

împărțeam totul: mâncarea, cafeaua,

tristețile, bucuria,

n-aveam noțiunea de prietenie, dar o trăiam

real și intens, fără să ne dăm seama;

s-au dus demult anii mirărilor noastre,

au rămas amintirile pe care le disecăm

fiecare în colțul său de lume,

de parcă nu în viața aceasta

s-ar fi petrecut.

 

Slobozia, 14 iunie 2016