Ceva se schimbă, ceva rămâne la fel

Străbați câmpia într-o vară toridă

pe urmele inocenței de demult;

e vremea seceratului la orz

dar ochilor tăi li se-arată lanul încă verde

în care te afundai la cules de mușețel,

spicele înalte până la gât,

departe la șosea Fata Morgana,

dincolo de ea apa Ialomiței - tărâmul interzis

în care nu te-avântai niciodată

îți amintești că acesta e satul

cu troițe la fiecare colț de stradă,

cu biserica din scânduri coborâtă din munți,

cu mirosul crinilor ademenitor.

Bat clopotele a sărbătoare,

dangătul lor aduce cu statornicia;

un gând fugar: nici acum n-ai aflat

dacă numele de strada Duzilor vine de la arbori

sau de la oameni

și-ți spui deghizând o lacrimă în boabă de rouă

că-ntotdeauna ceva se schimbă, ceva rămâne la fel.

Slobozia, 20 iunie 2016