Petru sunt eu

Și eu m-am speriat, crezându-Te nălucă,

Ți-am cerut cu îndrăzneală, îndoindu-mă:

„Doamne, dacă Tu ești,

fă să vin la Tine pe ape!”

m-am avântat, am mers, apoi,

puțin credincioasă, m-am îndoit, gata să mă scufund;

dar Tu vegheai.

„Doamne, scapă-mă!” - Ți-am strigat.

Și eu, ca și el, m-oi fi lepădat de Tine,

la ceas de seară,

poate nu doar de trei, ci de mai multe ori;

de câte ori vor fi cântat cocoșii?

Dar, Doamne, Tu știi că iubirea-mi bucăți

e astfel din pricina neputinței,

Tu singur înțelegi păcătosul ce n-are curaj

să iubească până la capăt

iar la urmă-și plânge neiubirea.

Întreabă-mă ca pe el, atunci

„Mă iubești tu pe Mine?”

și-Ți voi răspunde la fel

de trei ori,

căci, Doamne, Tu știi, Tu toate le știi! 

Slobozia, 06 mai 2016