Pastorală

Parodie după „Pastel” de Tudor Mușatescu

Badea Gheroghe vine-acasă și se face întuneric,

Trei cărări nu-i sunt destule, c-avusese zile sumbre,

Ochii-i licăre în noapte și zîmbește ezoteric,

Poart-o sarică pe umeri, încărcată de inele,

Că taman ce-a vândut turma, ce-i rămasă numai umbre,

Fiindcă-a dat-o în sminteală și-a poftit la sori și stele.

Badea Gheorghe vine-acasă. Dar nevastă-sa-i deșteaptă

În odaia-i amărâtă, fără fildeș și cleștar,

Iar sub pernă,-ascuns cu grijă, făcălețul îl așteaptă.

Vine Gheorghe, vine Gheorghe... ea se-arată „zâmbitoare”,

Dând în clocot, vrând să-l prindă și să-l rupă ca pe-o floare,

Dar când vede teșchereaua, prinsă cu-un mărgăritar,

Făcălețu-i cade moale, căci acum era-n zadar,

Cade și ea lin pe spate, două chestii căzătoare.

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 30 august 2019

PASTEL

de Tudor Mușatescu

Craiul Nopții vine-acasă, cu ochi mari de întuneric,

Cu priviri de cucuvae sub stufoase gene sumbre,

Luna-i licăre pe deget, un inel de aur sferic,Poartă plete lungi de umbră ca un șarpe de inele

Și pe-obrajii fără cută, discuri moi cu puf de umbre

S’au aprins, de osteneală, luminoși pistrui de stele.

Craiul Nopții vine-acasă. Aurora se deșteaptă

În castelul ei de fildeș cu portaluri de cleștar,

Iar în pat, cu flori pe perne, trup de spumă îl așteaptă.

Vine Craiul, vine Craiul … Repede și zîmbitoare,

Aurora se gătește și la urmă, ca o floare,

Soarele și-l prinde-n plete, piepten de mărgăritar.

Și de-atîta grabă, candid, cheltuită in zadar,

Jos îi cad din mîini cerceii, două stele căzătoare.