La concertul din
17 noiembrie, artistul Pavel Stratan făcea câte o introducere fiecărei melodii.
La una dintre ele, ne-a povestit, cu dulcele-i accent moldovenesc, cum a
așteptat el o fată o noapte întreagă să vină la întâlnire, neîndurându-se să
plece. „Când ziceam că gata, acum o să plec, mă gândeam: dar dacă ea o să vină
imediat după aceea, o să spună că n-am venit. „Eu am venit, nu contează c-am
întârziat o oră, trei ore, cinci, dar am venit, da' tu n-ai venit.” Și iar mă răzgândeam și așa până m-a
prins dimineața.”
Nu, nu eram eu
fata aceea. Aș zice chiar că el era „fata aceea”, căci eu l-am așteptat - vorba
cântecului - un an și-o vară, până ce-a venit după ce n-a venit (adică anul
trecut, în martie, când fusese vorba). Nici eu, ca și el, nu m-am îndurat să
plec și uite că, până la urmă, a venit. Cu tot cu CD-ul care conține cinci
albume. M-am bucurat nespus. Chiar dacă, uneori, așteptările ne sunt mai grele
ca plumbul.
Florentina
Loredana DALIAN
Slobozia,
19 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu