Replică la poezia lui Florian Abel „Returnează-te, iubito, înapoi”
Din categoria MANELE SOFISTICATE
În revista "Helis" din noiembrie 2012 (mai exact în suplimentul acesteia: Oaia Literară), Florian Abel a publicat o parodie cu titlul "Returnează-te, iubito, înapoi", în categoria "Manele sofisticate", care m-a incitat la o replică.
Iată, mai jos, poezia lui Florian:
Returnează-te, iubito, înapoi
Io te-am iubit, iubito, cum nici
n-ai sesizat
Când dragostea din mine mi s-a
elaborat
Şi-ai dispărut bilingvă iar io
privesc apoi
Doar poza dân mobilul dă mii dă
euroi.
În cordu-mi congruent tu ai
făcut o rană
Ca într-o inumană penurie umană
Şi mă exorcizează o falie în
piept
Dă aştepatarea ta în care sînt
absent.
Tu m-ai iubit fluido tangenţial
dă tot
Şi-mi pare că te doare adiacent
în cot.
Mă disipez dă tine inoculându-ţi
drama
Să zaci în solitudini, dă nu, să
moară mama.
Că foarte retardabil io te
iubeam dă mult
Şi-acu mă laşi mirific cu
sufletu incult
Şi-am nişte sentimente aşa
diazepame
Că-mi vine mitologic să-mi tai
vena cu lame.
Iubirea pentru tine era aşa dă mare
Că toţi duşmanii mei stătea în
suspendare
Şi-şi exprima incestu sublim în
probitate
Că tu dădeai dovadă dă
unicalitate.
Şi fumuseţea ta e-aşa dă
deltaplană
Dă eludezi bărbaţii ca florili
în cană
Iar când priveşti cu ochii tăi monoparentali
Duşmanii mei devine nişte
extraverali.
Tu eşti cea mai morgană şi cea
mai sexy sfântă
Ce mă iubea ilogic şi-apoi
manele-mi cântă
Şi îmi spunea că viaţa e mai
lubrifiantă
Cu-o mare duioşie foarte
terifiantă.
Şi nu-mi păsa că-n valuri mă
ataca duşmanii
Că-n mastercard la mine da valma
curge banii
Şi io când cânt manele le dau
clasă la toţi
Că-mi cumpără sidiu o groază dă
netoţi.
Da dac-o fi vrodată să mi te
returnezi
Dă dragostea mea tare o să-ţi
aduc dovezi
Şi-o să-ţi ofer planeta cu toate
dă pă ea,
Dă nu, să nu am parte dă epiderma mea! Florian Abel
... Şi replica mea:
M-oi returna, iubite, back
M-oi returna, iubite, cu cordul sfărâmat
De-al tău fior poetic de manelist ratat;
Cu viaţa dispersată ca fluturii la bec,
M-oi returna, iubite, şi m-oi întoarce back.
Eu te-am iubit, baştane, adânc, comprehensiv,
Chiar dacă eşti un fante, cam negru şi naiv.
Mi-ai perforat o rană de-a dreptu-n miocard;
Tot tu te vaiţi acuma, odraslă de bastard!
Oftam axiomatic şi foarte belicos,
Că de al meu amore te doare
fix în dos.
Dar uite, sunt miloasă, suspin retroactiv,
Chiar dacă pe la gioale să-ţi dau aveam motiv.
Te juri pe epidermă, mă doare-n cotangentă
Dă epiderma ta vopsită, indecentă.
Nu vreau planeta-ntreagă cu toate dă pă ea,
Ce sunt eu, vreo creolă lucrând pe la şosea?
De vrei să mă recapeţi, binoamă şi fidelă,
Te lasă de manele şi treci la manivelă!
Îngroaşă mastercardu’ anemic şi pervers!
Nu-mi dezirez planeta,
ci-ntregul Univers!
Aşa iubite, dară, cum oaia la berbec,
M-oi returna la tine şi m-oi întoarce back.
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 02 decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu