Șarjă amicală Marian Ștefan - Lori Dalian
Din ostrovul tău...
Așadar,
După cum povestești,
În aceste zile caniculare,
Ostrovul tău e un tărâm
fermecat,
Bine dotat
Cu buzunare
Pline cu minuni dumnezeești.
Să fiu eu un naiv
Fermecat de talentul tău
narativ?
Prea m-ai dat peste cap
azi-noapte
Când am citit episodul cu
numărul șapte!
Altruistă cum ești
Procură-mi și mie o aprobare
Pentru unul din buzunare;
Nu glumesc:
Cât mă costă – plătesc!
Fiecare ființă are ceva...
Ostrovul meu e un colț de
terasă,
Cu amplă arcadă
În acoladă.
Perdele grele, șezlonguri, o
masă,
Trandafiri agățători,
Râșniță de cafea,
Cești din porţelan chinezesc,
O vază cu spice de grâu,
Lampadar cu abajur,
Căţuie de jad cu ulei de
santal;
Scoică de mare,
O antologie din poeții persani
Şi, de jur-împrejur,
Nemuritoare,
Amintirea ta...
Marian Ștefan
București, 09 august 2015
...și-napoi...
Așa, deci, te-am fermecat,
îmi spui de ostrovul tău... dar
ești bogat!
auzi la el: perdele grele,
șezlonguri, o masă,
arcade, râșniță, trandafiri și
terasă!
dar ăsta nu-i ostrov, e de-a
dreptul casă!
zâmbesc, prietene, știu că
te-ai prins,
ostrovul meu e, parcă, un vis,
nu, nu există propriu-zis,
ori poate, mai bine, metaforic
vorbind
e-această năstrușnică inimă,
tot jinduind.
sau, precum
Flaubert zic o vorbă-n vânt:
Ostrovu-acesta c'est moi, pe cuvânt!
despre plată acum, ce să zic?
știu că sunt lucruri care se
dau pe nimic,
dar sunt și unele, minune mare!
-
care nu sunt cu niciun chip de
vânzare.
așa că, de vrei, poți vinde
toate din jur:
terasa, arcada și-acel abajur,
antologia persană de-ai vrea,
ceștile, râșnița și cafeaua din
ea,
chiar și pe tine, ce te dai
zmeu,
dar tot n-ai tu bani de
ostrovul meu!
:))
Florentina Loredana
Dalian
Slobozia, 09 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu