Drum- de Ileana Mălăncioiu

O poezie superbă, ca, de altfel, toată poezia Ilenei Mălăncioiu.

Drum

Mă-ndrept pe drumu-ntunecat anume
Să nu-mi văd boii tineri şchiopătând:
Le-au intrat potcoavele-n copite
Şi se tem s-atingă de pământ.

Din când în când îmi îngenunche-n jug
Şi fiindcă n-am tărie să-i îndemn
Se uită blânzi şi se ridică singuri
Şi pleacă amândoi ca la un semn.

Şi doar la miezul nopţii îi opresc,
Dejug pentru o vreme şi rămân,
Lătrată de toţi câinii mahalalei
La poarta potcovarului bătrân.

Le iau pe rând picioarele în braţe
Şi îi apăs cu palma pe copite
Să ştiu pe care parte-au şchiopătat
Şi să le-acopăr oasele tocite.

Bătrânul trece cuiele prin foc
Le potriveşte bine şi le bate
Şi când se strâmbă şi ajung în carne
Le scoate înapoi însângerate.

Apoi le-ndreaptă şi le bate iar
Mă-ntreabă unde merg şi cine sunt
Şi ca să ştie de-am să pot ajunge
Îi pune să se sprijine-n pământ.

M-ajută să-i înjug şi să pornesc
La început încet şi şchiopătând
Şi câinii ne mai latră o vreme şi ne lasă
Şi rănile se vindecă mergând.

Pictură de Nicolae Grigorescu