Corespondență ostrovită

Șarjă amicală Marian Ștefan - Lori Dalian

Din ostrovul tău...

Așadar,

După cum povestești,

În aceste zile caniculare,

Ostrovul tău e un tărâm fermecat,

Bine dotat

Cu buzunare

Pline cu minuni dumnezeești.

Să fiu eu un naiv

Fermecat de talentul tău narativ?

Prea m-ai dat peste cap azi-noapte

Când am citit episodul cu numărul șapte!

Altruistă cum ești

Procură-mi și mie o aprobare

Pentru unul din buzunare;

Nu glumesc:

Cât mă costă – plătesc!

...în ostrovul meu...

Fiecare ființă are ceva...

Ostrovul meu e un colț de terasă,

Cu amplă arcadă

În acoladă.

Perdele grele, șezlonguri, o masă,

Trandafiri agățători,

Râșniță de cafea,

Cești din porţelan chinezesc,

O vază cu spice de grâu,

Lampadar cu abajur,

Căţuie de jad cu ulei de santal;

Scoică de mare,

O antologie din poeții persani

Şi, de jur-împrejur,

Nemuritoare,

Amintirea ta...

Marian Ștefan

București, 09 august 2015

...și-napoi...

Așa, deci, te-am fermecat,

îmi spui de ostrovul tău... dar ești bogat!

auzi la el: perdele grele, șezlonguri, o masă,

arcade, râșniță, trandafiri și terasă!

dar ăsta nu-i ostrov, e de-a dreptul casă!

zâmbesc, prietene, știu că te-ai prins,

ostrovul meu e, parcă, un vis,

nu, nu există propriu-zis,

ori poate, mai bine, metaforic vorbind

e-această năstrușnică inimă, tot jinduind.

sau, precum Flaubert zic o vorbă-n vânt:

Ostrovu-acesta c'est moi, pe cuvânt!

despre plată acum, ce să zic?

știu că sunt lucruri care se dau pe nimic,

dar sunt și unele, minune mare! -

care nu sunt cu niciun chip de vânzare.

așa că, de vrei, poți vinde toate din jur:

terasa, arcada și-acel abajur,

antologia persană de-ai vrea,

ceștile, râșnița și cafeaua din ea,

chiar și pe tine, ce te dai zmeu,

dar tot n-ai tu bani de ostrovul meu!

:))

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 09 august 2015