Șapte ani

Au trecut. viața

s-a scris cum s-a scris

poate ne-am mai înțelepțit cu un rid

fiecare și-a urcat cărările treptele

în timpul acesta ne-am apropiat

și ne-am depărtat cu teamă apoi

să nu ne uităm iar îmbrățișați

șapte ani. e mult e puțin?

scriu pe urma lăsată de trupul tău

și mă întreb dacă ai fost ori poate mi s-a năzărit

ca-ntr-o poveste cu o mie și una de nopți

poate da poate aș zice c-a fost doar vis

dar eu miros atât de concret a tine

și toate din jur îmi vorbesc despre dragoste

despre noi atât de tineri atât de frumoși

cândva întâmplați în gara de est

rămași de-atunci unul cu altul

într-un nefericit contratimp

aștern cuvinte pe urma trupului tău

și mă uimesc cât de puține clipe frumoase

ne trec prin viață

ca trenuri zorite prin gări...

București, 19 august 2015