Uneori se-ntâmplă, într-o
banală zi de joi,
cineva să-ți deschidă ușa,
pe nepregătite,
aducând răcoarea de-afară
și soarele-n priviri;
cărând într-o geantă
anotimpurile,
niște rime imperfecte și alte
mărunțișuri.
se-așază într-o postură
incomodă,
îți deschide fișierul cu
poezii, citește
apoi se declară mulțumit
printr-o mișcare scurtă din
cap;
câteva observații fugare
- vezi c-ai încurcat timpurile -
da, știu, veșnica mea
problemă,
cu timpul și timpurile.
mai răsfoiește două pagini de
carte,
bea ceai sau cafea, nu
contează,
apoi dispare cu-o piruetă
prin albul zăpezii topită pe
jumătate,
sub soarele-acesta în lumina
căruia
toate nimicurile vieții par
mai frumoase.
Slobozia, 28 ianuarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu